Am vrut sa ma schimb

//Am vrut să mă schimb pe unul mai bun,
L-am căutat cu lumânarea,
Înalt ca bradul, curat ca floarea,
Și care noaptea să doarmă tun.
Ce, cu mândrie, să-şi zică: unul
Ca mine-n lume nu mai există.
Frumos, cu educaţie ateistă,
Poţi să îl cauţi să tragi cu tunul.
Ce bine! Ce bine! Ce bine!
Și, pe de altă parte, vai ce păcat!
Nimeni n-a vrut să se dea pe mine
Și de-aceea am rămas neschimbat.//

M Sorescu

Aici e de discutat – daca eu am ramas de neschimbat, daca totusi m-am schimbat intrucatva si in ce masura, sau privinta – pentru ca din cate imi amintesc, eu nu am tinut niciodata mortis sa fiu altfel.

poate doar sa nu mai iau lucrurile asa in serios… atat!

si STAREA asta.. asta in care ma balacesc de cateva zile, as vrea s-o schimb cumva s-o dau pe alta mai buna, dar sigur as sti ca nu e a mea. Lucrurile astea se cunosc, iti cunosti starea chiar daca incerci sa o cosmetizezi, s-o dai mai roz, mai parfum de unicorn.. pff!

//-Atunci de ce tacerea asta
Atat de densa, de ingrozitoare?
-Ba comunicam cu cei de dincolo
Tot timpul
Dar nu mai avem ce sa ne spunem.//

Atunci – M Sorescu