aud la radio.. imi place melodia.. imi plac si versurile – nu se potrivesc cu viata mea, nimic nu se potriveste cu viata mea acum – e ceva.. uneori mi se pare ca nici eu nu ma potrivesc cu viata mea, asta e culmea, nu?

azi noapte te am visat. nu ne vorbeam dar eram din nou impreuna si nici nu aveam nevoie sa ne vorbim ca sa ne gasim printre ceilalti. cam cum era cu noi si in viata.. hm.

ma gandesc ca daca nu ne mai vorbim – am sa iti scriu aici cand am sa simt nevoia, chiar daca stiu ca tu nu citesti.

nu mi a fost dor de tine, nu am avut cand. dar acum ca imbatranesc – presupun ca ma loveste asa o teama de singuratate. asta trebuie sa fie.

azi dimineata in timp ce erica dansa cu frati miu am inceput sa plang.. din senin. de fericire, de durere, de de-toate! mno.

am inceput sa invat japoneza. asta ca sa imi omor gandurile alea care imi dau tarcoale – cred.

watashi wa tokidoki…

I seem to remember the words.. but forgot their meaning..

Like in a dream I had once, like in a dream that comes to me time and again – I feel like this is as far as it goes, and yet – nothing is ever finished, just like nothing is ever complete or perfect or ever lasting.

This I’ve learnt recently – but always new. Sounds like me. But do I know myself? Does anybody?

I think this is the final challenge – to find yourself throughout all that is this.. LIFE!

Doh.. profund rau =)) si iar ma iau in ras.. ca si cum nu eram tot eu cea de acum cateva minute, cea care a gandit si pus in cuvinte randurile de mai sus.

In engleza. Ca asa am inceput.. acum 16 ani.

2008 – atunci am descoperit placerea si bucuria de a scrie si arunca cu imagini / ale mele, ale altora / pe blog. Nu am sa uit primele emotii.. pe cel care mi-a deschis aceasta lume virtuala in care am schimbat idei si nu numai..

Am facut primul blog – sillygirl – datorita lui George, pe blog scriam despre Mihai.. asa l-am cunoscut pe Vlad! pare ca in capul meu au fost mereu numai baieti =))) pana si Erica – „iubirea vietii mele” si chiar este! – isi are numele de la personajul cel mai iubit de film pe care l-am „intalnit” impreuna cu Adi – „sora mea”, la 17 ani – Eric Draven played by Brandon Lee/ The Crow.

Maine fac 47. Azi o iau pe Erica de la after.. mi a spus de marti ca o sa aiba la ea cadoul pentru mine – adica l-a avut si la scoala.. ceea ce mi se pare grozav! iar aseara se pare ca a lucrat impreuna cu maica-sa la felicitarea pentru mine – ceea ce e f tare – din mai multe motive!

Cred ca acum SUNT FERICITA cu tot ce am in viata mea! nu am multe.. dar am cele mai importante lucruri.

Asta e ideea!

Age is an issue of mind over matter. If you don’t mind, it doesn’t matter.

O noua stare a materiei – ce inseamna asta? Nu stiu..

Cate stari principale ale materiei cunoastem – solida, lichida, gazoasa. Apoi sunt plasmele si condensatele Bose Enstein – pe astea abia incep sa le inteleg..

Dar care ar fi a 4a stare principala a materiei? poate avea legatura cu a 4a dimensiune? a Timpului..?!

O noua stare a materiei care transcede Timpul? in care Timpul nu mai conteaza, nu mai curge.. asa ceva!.. uau. deci premisele noului serial senzatie Constellation – cu Naomi Rapace („Millennium: The Girl with the Dragon Tattoo” (2009), „Prometheus” (2012) și „Alien: Covenant” (2017), „The drop” (2014) – sunt f tari!

m am trezit de la 5 – am visat ca ajungeam la fostul loc de munca cu taxiul dar imi pierdusem geanta, telefonul.. deci nasol =)) asa ca m am trezit – mi am spus „ce bine ca a fost doar un vis!”, am mers la baie, am dat un refresh si apoi am bagat o banana, o cafea si doua episoade din „Constellation” de care eu una sunt f incantata – am zis sa ma laud putin aici.. si cam asta! a, si diseara revine Erica din tabara de ski – prima ei tabara de o saptamana!!! si aici premisele sunt f tari =)))

ideea e ca am avut așteptări prea mari – asta nu e niciodată bine.

Singur îți pregătești dezamăgirea. Deci presimțeam sau hai fie – ma temeam ca finalul de sezon o sa ma lase cu ochii în soare. Care soare, ca eram în noaptea polara.. – în coada de peste?!?

Nici măcar. Undeva… nici nu îmi dau seama exact unde m a lăsat. Poate asta e ideea.. deși nu am prins o! =)) Cum nu au prins nici ele – practic – niciun vinovat! Cover up – asta da.. în stânga și n dreapta. Crima lor – Wilson ala, apoi Annie K, apoi toți bărbații de la Tsalal.. apoi polițistul corupt de putere.. câte sunt? Pe puțin 8! =)))

Sezonul asta trebuia sa se numească – True detective – cover up and repeat!

Aia e. A fost interesant cât a durat.. măcar s a terminat. Cred – definitiv.

Tundra, permafrostul si taigaua

Rose Aguineau, played by Fiona Shawn, was described very broadly as “a survivalist with a past full of secrets.” – ea e preferata mea dintre personajele feminine. Dintre personajele masculine e simplu rău. Doar iubitul Evangelinei (Kali Reis) se califica =))

Legat de Rose (Fiona Shaw) pai ma atrage stilul ei nonconformist și oarecum mistic.. deși nu comunica cu toți morții – doar cu al ei, ca să nu mai zic ca pe Fiona o urmăresc cu placere în toate rolurile pe care le a avut. E tare! Tot ea e cea care zice următorul avertisment:

 “The thing that’s gonna take you out there is what you carry around. That’s what’s gonna drag you into the night. That’s what’s gonna sink you in the ice.” care e si ideea de baza! Ce dezgropi, ce cari cu tine, ce te bântuie – pana la urma îți vine de hac.. cândva, într o noapte.. polara!

Ai grija ce dezgropi ca aia o sa te îngroape :)) deci în gheata aia nu sunt numai gaze toxice și organisme preistorice – cu potențial de distrugere în masa ( exagerez?! poate…) dar ceva de dinainte de TIMP – așteaptă acolo în bezna! În noaptea în care pana și Dumnezeu se plictisește.. și uita de noi. Definitiv.

imi place sa ma trezesc cand afara e inca noapte… si casa doarme.. si am senzatia ca am furat timp extra – ceva doar al meu – pe care pot sa il folosesc cum am chef! mai ales cand stiu ca urmeaza sa se trezeasca Erica si sa vina sa ma sperie – ii place extrem de tare sa bage tremuriciul in mine :))) bine ca inca nu am varsat nicio cana de cafea cu ocazia asta..

Oricum am vise amestecate si minunate.. din care cand ma trezesc – nu mai sunt in stare sa imi amintesc nimic coerent – decat ca mi-au dat asa o stare de bine. probabil e tot ce conteaza!

azi noapte am visat ca eram in casa cuiva care urma sa dea o masa la care nu prea voiam sa raman, dar era o casa somptuoasa – cu statuete fascinante si fantastice / erau in roz, mov, sclipici =)) pe care voiam sa le fotografiez dar imi uitasem telefonul la birou.. la Nina?! prietena mea din liceu cu care nu am mai vb de 25 de ani! – si imi cer voie sa plec dar imprumut un telefon cu clapeta si butoane.. ca sa fac pozele – si nu ma prea descurcam.. mai aflu si ca metroul o sa fie „intrerupt” – ca adica va trebui sa ajung la birou pe viitor cu masina.. deci m am trezit.. pe la 6 – si acum program de voie pana pe la 9 si ceva.

hai mai fac o cafeluta!

asa ar fi putut sa se cheme cartea lui Matthew Perry, a avut ideea asta la un moment dat când a realizat care a fost primul moment când a simțit cum scăpa controlul vieții lui… ca lumea asta e dusa cu totul și el se pierde în ea. Copil al unei casnicii eșuate care apoi se plimba între Vancuver și L.A. – între familiile refăcute ale mamei și tatălui, cu frați vitregi și tot tacâmul. Toate astea au dus la terapie, consum de alcool și droguri și în final moarte. Crunt. Și abia sunt la începutul cărții.. dar mi a plăcut tare cum termina prologul – după ce a supraviețuit operației de 7 ore ( eu am avut 2 a câte 5h deci l-am luat cu 3h.. ok au fost la 4 ani distanta… ) dar și el isi zice ca și mine…„I am Batman”. Ok el se pare a fost mai obsedat de personaj – și a luat apartament de 20 milioane de dolari la etajul 40 al unui skyscraper din New york, doar pentru ca asa văzuse ca avea Bruce Wayne în film. Deci era și el fan. Asta îmi place chiar mai mult decât ma pune pe gânduri..

ieri noapte nu am dormit bine. De pe la 1 jumate la 3 jumate eu m am pierdut în gândurile lui matthew puse pe hârtie cu un an înainte de moartea lui.

Afara a nins. fetele dorm.. eu ascult muzica si mai lucrez putin. inca ma tem sa ma bucur de schimbarea locului de munca! (mint: ma bucur rau de tot!!!) dar simt ca am ajuns unde trebuia sa ajung.

rfy E SIA!

ma gandesc ca a trebuit sa trec prin toate astea – operatii, incercari.. oameni si locuri, stari si senzatii – toate cele care au lasat urme dure in carcasa sufletului meu – dar de fapt el, Sufletul – cred ca a ramas acelasi chiar daca putin altfel echipat sa faca fatza lumii inconjuratoare. nu neaparat mai bine echipat – ci doar mai temator. adica daca trebuia sa invat lectii – ma tem ca tot corijenta la capitolul asta am ramas.

chiar daca am invatat Durerea – nu inseamna ca am devenit imuna la ea.

chiar daca am gustat Amaraciunea si Singuratatea – nu stiu sa le ocolesc mai bine.

chiar daca zambesc mai rar – nu am uitat cat de bine e sa razi.

si inca imi caut locul.. daca o fi aici pe undeva.

ce mi e necaz e ca stiu – ca sunt si oameni cu care reusesc sa ma simt minunat. trebuie doar sa am norocul sa-i mai gasesc.

Finalul perfect pentru un an in care am reusit pe repede inainte – thx dr Vlad, sa am trei operatii pe capul meu =))), chiar asa – implantul cu placuta de aur in pleoapa, liftingul si cantoplastia – toate trei necesare ca sa mi se inchida ochiul normal!!! si toate au inceput cu Bogdan al lui Adi… acum un an – Inception.

El mi a plantat ideea in cap, ideea fara de care probabil nu as fi iesit din zona mea de confort trist si resemnat.. si mai mult – el m-a condus catre alti Oameni minunati – Dr Vanessa, si Dr Vlad – fara de care ideea ar fi stat mult si bine in capul meu. dar hei, gata! am depasit problema asta – zic.

Mai am o interventie – decalata din dec in ian.. din cauza de lipsa de timp &^%$#@!~

Si voiam de fapt sa zic despre finalul perfect de an – ieri la Pietrosani, Prahova – alaturi de Oameni dragi care mi au lipsit – nici nu stiam cat de tare.. pana nu am stat din nou cu ei la masa – Oameni calzi cu care ma simt mereu Acasa,si dupa 13, 7sau 4 ani (pt ca Acasa e unde ti-e Inima) – dar hai sa nu mai treaca atata timp, timp in care noi nu ne am indepartat, doar familiile noastre au mai crescut. ca de, Oameni suntem si copii facem :))) si vad ca fac, nu se incurca!

Oana, Bogdan, Elena, Andrei.. si familiile lor. hai fie si pisicile lor.. desi mie nu mi plac pisicile – dar ce sa-i faci daca oamenii le iubesc! le tolerezi – macar in poze. mno.

Multumesc!!! pt anul asta, pt finalul asta de an, pt anul care sta sa inceapa..

I’m ready!

„Encanto”! Și mi a si plăcut mult. Și Ericai! Pt ea am găsit varianta dublata în romana, pentru mine am văzut o a doua zi pe aia originala de la mama lor – în engleza. Cu cântece, dialoguri… ciudat – am înțeles-o mai bine și mai limpede pe cea în engleza. Ok, asta poate fi o data pt ca acum deja știam povestea, a doua pt ca dialogurile și cântecele curgeau mai natural.. mno. Dar am reușit în sfârșit sa aflu de ce filmul asta a avut asa mare succes.

pai e vb chiar de superputerea Dragostei! Iubirea care leagă oamenii în general, membrii unei familii – în special. Minunat!

plus ca pe eroina o cheamă aproape ca pe verișoara mea iubita – Mirabel! Ii mai lipsea un a. Dar și asa – mi a plăcut f tare de ea. Pe locul doi – Bruno.

mai nou eu și Erica facem clasamente cu oameni în ele. Am mai spus?