Publicat de: ultimulunicorn | Mai 25, 2017

Mai

si ploaia care ma sfideaza – mai poti? mai vrei?

si eu ii raspund – mai sper!

inca mai sper.

Publicat de: ultimulunicorn | Mai 22, 2017

poezie amara

am visat ca eram o cioara

tu ai zis ca era de asteptat

ca si cum as fi zburat si croncanit toata viata.

mie nici macar nu imi place sa ma imbrac in negru.

mi-a placut odata…

cand eram fata.

asa ca nu muri! e posibil sa nu port nici macar doliu.

fb_img_1481966382281

uneori cuvintele se aseaza ele singure in forma de versuri abstracte si neterminate, poate e mai bine asa. mai bine decat sa caut eu sa exprim ce am in cap/inima prin cuvinte. sensul e acolo. trebuie doar cules. eu ma rezum la insamantare. si la cafea neagra.

poate e doar tarziu.

Publicat de: ultimulunicorn | Mai 21, 2017

tu cu tine

party4

si cand petrecerea s-a terminat si toti prietenii au plecat, vinul a fost consumat, te trezesti cu greu din euforie si din betia vorbelor goale si ca intotdeauna esti doar tu cu tine. Dificila companie.

dar e bine. mai bine tu cu tine decat singur in mijlocul celorlalti. „in mijlocul” e prea mult spus. ceilalti par piese de decor, rasetele lor – mai mult dor, atunci cand nu le intelegi. dar toate astea nu ar trebui sa conteze atat de mult. nu intr-atat incat sa iti pui la indoiala rostul si sensul si sufletul. cum zicea maica Tereza: La urma urmei, este intre tine si Dumnezeu. N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum. 

ne folosim unii de altii pentru a ne implini destinul. si toti IL cautam numai pe EL. dar ce usor ratacim drumul.

Publicat de: ultimulunicorn | Mai 19, 2017

Un sfert de veac de singuratate?

De ce?

D&D? pe bune?  aia e? asa usor se pune punct unei vieti? – o viata care ti-a fost data si inca atat de bogata… in talent si admiratie a semenilor… sau poate nu ti-a fost usor – ca dovada ca ai rezistat cu 25 de ani mai mult decat Kurt.

Un sfert de veac de singuratate.

poate intrebarile mele sunt naive, poate nici tu nu ai simtit Iubire… poate toti suntem iremediabil singuri in fata Lui si in noi.

Poate viata e o calatorie si poate destinatia suntem noi. Acum esti linistit? Te-ai gasit?

//Whatsoever I’ve feared has
Come to life
Whatsoever I’ve fought off
Became my life
Just when everyday
Seemed to greet
Me with a smile
Sunspots have faded
And now I’m doing time
Cause I fell on
Black days

Whomsoever I’ve cured
I’ve sickened now
Whomsoever I’ve cradled
I’ve put you down
I’m a search light soul
They say but I can’t
See it in the night
I’m only faking
When I get it right
Cause I fell on
Black days
How would I know
That this could be my fate

So what you wanted to
See good has made you blind
And what you wanted to
Be yours has made it
Mine
So don’t you lock up
Something that you
Wanted to see fly
Hands are for shaking
No not tying

I sure don’t
Mind a change
But I fell on black
Days
How would I know
That this could be
My fate//

Publicat de: ultimulunicorn | Mai 18, 2017

Recunosc

De acum, cauta-ma tu.

Eu nu ma gasesc.

Renunt.

Publicat de: ultimulunicorn | Mai 17, 2017

cum a inceput

si mi-am amintit cum a inceput obsesia mea pentru Alien – cu desenul. mai exact cu desenele obsedante ale lui giger – creatorul Xenomorfului, si mi-am amintit cum chiuleam de la liceu (ca numai de ore nu ne ardea noua pe vremea aia) si ma ducea prietenul meu rocker in centru, la galeriile Dales, unde ne uitam fascinati si usor scarbiti – dar mai mult fascinati, la desenele alea… clar nascute dintr-o minte bolnava, dar ce talent la desen…

gigermno.

fiecare minte cu obsesiile ei.

unele mai bolnave decat altele!

Publicat de: ultimulunicorn | Mai 17, 2017

Alien again

Am vazut ieri ultimul Alien – Covenant, cel despre care a zis careva si bine a zis ca e sequelu’ la prequelu’ ala cu Prometeu. Prometeu al nostru, Prometheus – la ei acolo.

Deci in traducere libera – e continuarea la prefata cu Prometeu, pe care am vazut-o pentru ca promitea niste raspunsuri la cateva intrebari interesante – printre care asta cu originea noastra – cine si de ce ne-a facut. Eu am raspunsurile mele, dar am zis sa le compar cu ale lor ca nu se stie niciodata ce perspectiva noua se deschide comparand mai multe viziuni asupra Sensului si circuitului vietii in Univers!

Am mers cu incredere – in Ridley Scott, om destept si talentat, in poveste, in distributie… bla bla.

Egzact cu bla bla am ramas dupa Prometheus, dar nu, eu nu renunt asa usor la o obsesie/ pata pe creier, deci am revenit cu si mai mare incredere – adica ok, ati dat-o in bara cu prequelu’ trebuie s-o dregeti la sequel! – dar uite ca tzeapa! In afara de sange, rupere de tesuturi organice, sange si bale zburatoare… putin suspans, doua tresariri si un sex mic la dus intrerupt de rupere si sange – asta nu numai ca nu raspunde la nicio intrebare, apar altele noi si e si cu Va urma. Ia de aici, daca te tine.

Related image

O singura idee valabila am retinut – si anume ca rasa umana tot pe limba ei piere si inca de „mana” unui android (creatia isi extermina creatorii – mic cliseu ca asa e frumos) care ajunge la concluzia ca oamenii nu merita sa colonizeze/ infecteze alte planete. Ceea ce e logic – din moment ce nici pe asta nu am facut treaba buna. Deci AI-ul spune STOP si ii matraseste pe creatori + colonisti + colonizatori (echipajul navei), absolut de acord cu el – si daca mai pun la socoteala si ca era jucat de Michael Fassbender in dublu rol – pot sa spun ca nu am iesit in pierdere deloc!

Insa nu stiu daca ma mai tin nervii pt urmatoarele sequeluri…la prequeluri.

Publicat de: ultimulunicorn | Mai 16, 2017

pink

pink

mi-am zugravit inima in roz. si pe dinauntru si pe dinafara.

iara.

incerc sa-i dau o fatzada, sa o scot la lumina… sa ma tina.

ce, e dupa ea? uite ca e dupa cum vrea mintea mea! de la creier pleaca tot. impulsuri, comenzi, idei, paranoia, disperari, intrigi, revolutii! si creieru e roz, sau gri? gri-roz!

deci roz.

Publicat de: ultimulunicorn | Mai 15, 2017

din departare

…din departare, imi pari mai mare.

totul pare mai roz.

eu par mai rece, tu pari mai cald…

Departarea nu te ajuta sa uiti, doar te impiedica sa stii.

Am sa raman in ignoranta, la distanta, dar cum sa fac sa uit?

Chiar vreau sa uit?

Nu mai cred asta, nici macar eu.

Publicat de: ultimulunicorn | Mai 14, 2017

am simtit ca e musai

M-am apucat de cartea 3. Sau 4. Începe așa: Aceasta este povestea unui crime care a început acum 47 de ani și s-a terminat acum 2 luni. Mă doare gâtul și simt că răcesc. Asta nu scrie în cartea 3 sau 4. Asta se întâmplă acum. Taman acum când m-am apucat să scriu povestea unei crime […]

via Adevărul meu. Al lui Dumnezeu. Și al omului puternic — feher

sa dau mai departe bucata asta care m-a pus pe niste ganduri.

//Pravda. Istina. Nepravda.

Primul e adevărul omenesc, percepția noastră despre lume.
Al doilea este adevărul dumnezeiesc, un soi de adevăr obiectiv, incontestabil, despre aceeași lume.
Nepravda este neadevăr. Dar, de cele mai multe ori, este adevărul pe care ți-l impune omul care conduce lumea//

da.

Older Posts »

Categorii