Publicat de: ultimulunicorn | Februarie 20, 2018

mno

… cand afara e mohorat, viitorul e neclar si prezentul e apasator – se explica de ce singurul loc luminos e trecutul si amintirile din copilarie.

Anunțuri
Publicat de: ultimulunicorn | Februarie 20, 2018

de ce imi iubesc cartierul

pentru ca am trait o viata in el. ok, o viata in curs de desfasurare 😛

am amintiri legate de fiecare colt de strada, aleea unde am invatat sa merg pe bicicleta, aleea din vale unde Traian (un rocker brunet cu plete carliontate) m-a sarutat, primul meu sarut ca-n filme – eu 15 ani, el 18, noaptea Balului Bobocilor, baiatul s-a tinut dupa mine de la liceu… adica un fel de cale lunga… cu autobuz si tramvai si abia cand mai erau 4 statii de troleibuz am fost de acord sa le parcurgem pe jos.

mda, eram cam scorpie, in locul lui nu as fi avut rabdare cu mine, dar nah… :)))

gradinita unde ne cataram in salcami, am amintiri din aproape toate blocurile pe langa care trec dimineata… aveam colegi de clasa imprastiati prin ele, si am calarit apartamente cam in toate. campul de floarea soarelui si de lalele… unde ne pierdeam de dimineata pana seara cu bicicletele si ne aventuram pana in gara Ciorogarla…

in fine policlinica pentru copii, unde ma ducea mamaia la analize – si acum imi amintesc cum imi intra acul ala in deget si eprubeta care se umplea de sange cald…, apoi injectiile cu moldamin – facute regulat, la aceeasi policlinica de cartier, unde acum cobor zilnic din tramvai ca sa o iau spre metrou. pe atunci cam batea vantul printre blocuri… acum vizavi s-a ridicat AFI Cotroceni, si un intreg complex comercial ca un fel de oras in miniatura ce forfoteste de oameni la orice ora si pe orice vreme… policlinica mea aproape ca se pierde in decor, insa pentru mine va cuprinde mereu amintiri dureroase si clipe lungi de asteptare incordata pe holuri mirosind a spirt si rivanol.

Acum o pazeste statuia lui Mihai Viteazu calare – in intersectie pe colt, statuia e relativ noua, mai noua chiar decat AFI, dar parca si ea tine sa imi aminteasca de cineva…

Publicat de: ultimulunicorn | Februarie 17, 2018

Din ce e facuta viata / Irish coffee cu Cherie

Viata mea e facuta din multe lucruri marunte de care incerc sa ma bucur, uneori whale 3reusesc, alteori ma pacalesc eu pe mine ca reusesc… dar ele exista si poate e nevoie din cand in cand sa mi le reamintesc eu mie.

E si asta o bucurie!

Astazi, zi cu soare, Irish coffee cu Cherie intr-un loc care se cheama The Coffee Factory. Mi-am primit caleidoscopul personalizat (sic), si mi-am luat doza de suflet curat.

Aveam mare nevoie.

Viata e facuta din intalniri cu alti oameni – unii sunt ca o lectie, altii ca o provocare insa unii … sunt ca un DAR. Ei bine, astia trebuie pastrati si pretuiti!

„Timpul si Iubirea, acestea sunt cele mai importante daruri dintre toate.” Tony Hawks

 

Publicat de: ultimulunicorn | Februarie 15, 2018

La steaua

„era pe cand nu s-a vazut/ azi o vedem si nu e. „

egzact asa :))) ce ti-e si cu apropierile si departarile astea, ca sa nu mai zic de viteza luminii in spatiu si efemeritatea noastra… atatia factori relativi care contribuie la fericirea sau nefericirea omului.

filozofie curata, nu gluma.

sau e doar o problema de chimie? deficit de serotonina si atat?

Publicat de: ultimulunicorn | Februarie 13, 2018

marti 13

pana acum…

mai bine decat ma asteptam. totul.

asta inseamna ca am eu asteptari marunte?

atunci am sa astept mai mult, de la toti.

inclusiv de la mine!

Publicat de: ultimulunicorn | Februarie 10, 2018

Sinceritatile mele se servesc vanilate

nori

sinceritatile mele vin la pachet cu epitete si metafore pe post de indulcitor, adica eu si cand ma enervez *&^%$#@!~ tin sa imi condimentez enervarile cu auto-ironii si glume subtile, sa imi filtrez dejectiile prin nori „de vanilie”.

VANILLA SKY  unul din filmele mele preferate.

nu vreau sa poluez atmosfera si asa incarcata cu energii negative, si nici nu vreau sa le resorb, asa ca le proiectez si le afisez filtrate, prin prisme colorate…

adica tot asa cum se descompune lumina prin prisme optice, in culori… asa si unicornul isi varsa necazul in curcubee ce razbat printre nori…

nori au fost si garantat vor mai fi. dar eu pot, daca vreau, sa imi pun ochelarii de soare roz, si sa percep partea vanilata a cerului innorat. si cred ca si asta poate fi un mod de a privi viata si de a o face „acceptabila”.

normal ca am si zile proaste, am si zile bune… am si zile cand ma ascund de lume. si le iau pe toate, si rele si bune, in felul meu, si le interpretez cum vreau eu.

Pentru ca nu se poate trai fara un sens, fie el si iluzoriu, fie el doar al meu.

 

Publicat de: ultimulunicorn | Februarie 10, 2018

si daca dau cu roz peste kkniu

pai dupa ziua de ieri, am cazut azi din pat cu o durere sadica de cap si cu senzatia ca m-a calcat acceleratul… asa ca iau paduden si ma gandesc uitandu-ma la pastila roz si eleganta… aproape sidefata si supla :))) cum ar fi sa existe si pentru mine o pastila care sa ma faca sa vad lumea in roz. 

pink world

sa vad in orice situatie numai aspectele pozitive, in orice esec – o provocare, in orice sfarsit – o noua sansa de a o lua de la capat cu forte proaspete… fara pareri de rau, fara regrete, fara vina. mai ales fara vina. cine a inventat vinovatia poate sa si-o ia inapoi pe toata, din partea mea. ca nu ajuta la nimic, pe nimeni. si eu m-am saturat sa ma simt vinovata pentru nefericirea altora si nu mai vreau sa ma simt vinovata nici macar pentru a mea.

am stiut dintotdeauna cumva ca e aiurea sa depinda cineva de tine si poate si de aia am fugit de relatii prea stranse si de apropieri prea intime, altele decat cu propria mea familie, care mi-a fost data by default. dar timpul – simpla lui trecere, precum apa care sapa in piatra, asa a sapat crevase in noi, si oricat de rece m-as simti uneori, tot doare acolo in adancuri… si daca plec – si am sa plec, stiu ca am sa iau durerea asta cu mine, si n-o sa-mi fie bine. de aia zic: la naiba cu vinovatiile!

Luni ma imbrac in roz. 

 

Publicat de: ultimulunicorn | Februarie 8, 2018

iar am cazut pe ganduri

si am aterizat in noadă. :)))

am acest talent de a ma tortura eu pe mine cu scenarii de groaza si presupuneri, toate devenind griji peste griji, egzact ca in povestea aia cu drobul de sare. ca ce ar fi viata asta daca nu ne-am face noi griji din orice? n-ar mai fi viata, ar fi distractie! iar asa ceva nu se poate.

nu se poate pentru ca Cineva ne-a bagat candva in cap: „Suferiti si va inmultiti… si pamantul o sa-l stapaniti!” sau pe acolo.

oricum nelinistea mea se apropie de scadenta, de maine o sa vorbim despre altceva.  ceea ce se traduce prin: de maine ori moare, ori ia amploare! :)))

Publicat de: ultimulunicorn | Februarie 7, 2018

e bine asa?

… pai si cand simt ca nu mai pot, ca nu mai am de ce si pentru ce, ca nu mai vreau – chiar daca sa zicem ca as mai putea – ca nu are niciun rost, ca sa nu mai zic de farmec… ala s-a irosit de mult, deci cand simt toate astea si imi vine sa urlu la luna – atunci imi zic ca TREBUIE sa existe un SENS, or else… data viitoare ma arunc in cap.

care data viitoare, ca asta era tot? 

ps. miki – asa era, nu?

Publicat de: ultimulunicorn | Februarie 1, 2018

Cred in mine

Do you believe in fairy tales?

„I believe in fucking everything, man. Human life is magic – in all its tragedies and all its glory; it’s really magic that we exist here at all. If you think about what it takes to create a life it’s just insane.But we get away from that way too easily.”

multumesc, miki pt sursa de inspiratie 😉

Si eu cred, cred in multe… la urma urmei am fost crescuta cu povesti. Povesti cu Dumnezeu si Sf. Petre, cu necuratu’ care lua infatisarea unei capre si iti iesea noaptea in cale… pazea sa-i vorbesti ca te lasa mut! :))) povesti cu Babau… astea erau in scop de intimidare ca sa dorm dupa-amiaza :)) dar DA. Povestile exista, si exista pentru ca avem nevoie de ele, asa cum avem nevoie de vise.

Cred in Dumnezeu, cred si in diavol, cred in nemurirea sufletului, cred ca avem un rost aici si ca nimic nu e intamplator. Cred in mine… dar mai abitir decat in mine cred in faptul ca orice este posibil si asta uneori ma sperie, mai mult decat imi da speranta.

Cred in Iubire. care poate schimba oamenii si poate salva suflete!

Cred in Unicorni… trebuie sa fi umblat candva pe pamant, altfel cine ar fi avut talentul sa si-i imagineze?

calu

Older Posts »

Categorii