Publicat de: ultimulunicorn | ianuarie 12, 2023

my state of mind

yeah, this is how I feel.. kind of.

worn of, sort of bitter and fed up.

blue-ish.

ZEN.

seen enough. observing only.. as the world goes on.. or goes to shit!

Couldn’t care less.

I have my own style. Feel good about it.

That’s all.

Publicat de: ultimulunicorn | ianuarie 6, 2023

2023

aici am ajuns. sau nu chiar dar am zis ca se potriveste cu starea de lucruri si starea in care ma gasesc. poate putin siropos, putin dramatic – dar mie imi place drama. mno.

am avut parte de drama. acum vreau mai mult soare in viata mea!

stiu ca depinde de mine. tocmai asta e cel mai enervant!!! =)))

si o luam iar de la capat.. ceva mai rupti in suflet si in coate, ceva mai sifonati, putin mai nepasatori la trecerea inexorabila a timpului peste tot si toate.

chiar si peste Tom Cruise. nah!

Hai la multi ani!

Publicat de: ultimulunicorn | decembrie 1, 2022

2099

pentru ca de fapt asta e anul in care se desfasoara actiunea din „1899” – care s-a transformat din Magicianul – in Matrix!

bun. abia astept sa vad sezonul urmator. cand o aparea.. sper cat mai repede.

intre timp mi-am comandat si cartile (doar 2 deocamdata) scrise de William Gibson. sunt pe drum. astea or sa ajunga mai repede decat sezonul 2 din „1899” =)) pana atunci apare si ultimul episod din „The Peripheral”. mno.

Intre seriale si carti bagam o cafeluta, de fapt merge si consecutiv. nice.

evident ca m-am trezit gandindu-ma iar – ca atunci in 1999 dupa ce am vazut „Matrix” la Cotroceni – despre natura realitatii mele, intre doua cafele.. apoi mi-am raspuns ca nu e prea rea, se putea si mai rau, clar. asta e un fel de axioma dreptei!

si m-a amuzat maxim cum cutia cu bomboane Motzart cu martzipan – aduce in mod bizar cu tableta cu care David manipula codurile – in „1899„. doh!!! pai nu gasesc eu paralele!?! Ha.

Hai sa fie o zi buna!

Publicat de: ultimulunicorn | noiembrie 27, 2022

„may your coffee kick in, before reality does.”

asta ar fi o mantra buna cu care sa imi incep ziua.

1899„. serialul asta imi aminteste de Zona Crepusculara.. Magicianul.. f tare oricum. si ma termina cantecele alese pe fiecare final de episod. una ca ma surprinde fiecare alegere, si cel mai tare imi place ca sunt pe lista mea de cantece de ascultat. bun.

mai am 2 episoade din primul sezon. hai sa vad cat se leaga si in ce masura ma tine prinsa pentru inca un sezon.

The Peripheral„- asta e un serial la care imi place sa revad unele episoade – doar de dragul dialogurilor savuroase dintre personaje si pentru care aproape ca mi-as cumpara cartea/cartile (dar neaparat in engleza) lui William Gibson, atat de bine e scris. singurul motiv pentru care inca nu le-am comandat – nu stiu cat e scriitorul si cat sunt scenaristii – in dialogurile astea. Wow!

Wednesday‘s child is full of awe” – ca fapt divers – eu chiar m-am nascut niercuri, dupa-amiaza.. pe la 4.20. Da, atat de exact stiu cand m-am nascut. deci.. oare de aia imi place mie ploaia? si povestile? si unicornii? si gaurile negre? =)))

oricum m-a amuzat fantastic primul episod din Wednesday, si m-am simtit pe deplin satisfacuta de inceputul aventurilor ei la scoala speciala „Nevermore”, ceea ce inseamna ca am sa ma mai uit.

si acum a 3a cafeluta a zilei. dar nu si ultima!

Publicat de: ultimulunicorn | noiembrie 20, 2022

uite ca a iesit si soarele

sa repeți același comportament și sa aștepți un rezultat diferit- asta ar fi definiția nebuniei. deci sunt. da, stiam.

dar am rupt cercul vicios în care ma lăsasem captiva. Circumstantele fiind schimbate, nu imi pot asuma creditul pentru ruptura. Probabil asa trebuia sa se intample.

Acum sunt alte așteptări, alta nebunie.. aceeași eu.

nu mai e „as it was” pentru ca I was „breaking the habit”. Mno. Recunosc ca de data asta așteptările sunt oarecum limitate – condițiile fiind cu totul altele. Și totuși.. tot eu. Iar universul în care ma trezesc – este al meu. E drept ca este un nou soare în jurul căruia gravitez. Nu se poate fara gravitatie!

Dar acum lumea mea e o lume de cântece și dans. Și filme și cărți.. și vise colorate în care zâmbesc cu adevărat. Ma gândesc ca sufletul e cel care zâmbește.

Publicat de: ultimulunicorn | noiembrie 2, 2022

as vrea sa pot

mno. deci stiam eu ceva? sau nu stiam nimic?!

Ultimulunicorn's Blog

horsede mica imi doream treaba asta.

as vrea sa pot sa trag cu ochiul in viitor… cativa ani mai la vale, si doar la unele aspecte care ma preocupa si nu ma lasa uneori sa dorm noaptea. eu stiu la care! dar nu ar fi multe. vreo 3.

am multe pete pe creier, dar adunate si categorisite se rezuma la 3 aspecte importante ale vietii mele, asa cum o percep eu. si tare mi-ar placea sa ma pot uita in viitor, asa peste umarul lui Dumnezeu, sau al Timpului sau al Sf Petre – al cui ne fereste pe noi de stiinta lucrurilor ce vor fi.

as vrea sa pot sa vad, sa stiu si apoi sa uit, dar sa raman cu stiinta cumva, cu linistea aia ca ce va fi, va fi. adica acceptare.

si de unde stiu eu ca nu am vazut deja, si am uitat si acum…

Vezi articolul original 51 de cuvinte mai mult

Publicat de: ultimulunicorn | octombrie 23, 2022

epilog la „Epilog”:)

nu aveam de gand sa revin, sau nu asa curand.. dar

mi s-a adus la cunostinta ca ultimele mele iesiri pe blog – sunt „emo”.

doh! nu vreau sa las asa o impresie finala, de emo. ok, Eric Draven e personajul meu preferat de pana acum din toate filmele consumate, dar pana si el – era mai mult pe vengeance decat un emo trist chiar daca impresia era una de emo. dar nu! repet. si hai sa detaliez putin…

Eric Draven – The Crow 1994

de o saptamana si un pic – sunt pe ulei. efectiv sunt pe uleiuri, atat extern cat si intern. ma gandesc ca e normal sa cred cu putere in ele si in efectul lor curativ daca am ales in aproape deplinatatea facultatilor mintale sa merg pe calea asta – care pe langa ca ma costa si timp si bani, nu e ceva instant ca o interventie chirurgicala. intri cu tumora, iesi fara ea, sau nu mai iesi – either way – problem solved! =))

Uleiurile astea ca sa functioneze, necesita si o doza de credinta! exact. normal ca inteleg asta. nu ne jucam aici.

am zis sa ies asa in liniste si oarecum in stil cu epilogul ala.. care pana la urma transmite atitudinea mea fata de lucruri. aia ca – nu se stie ce-o sa fie! important e sa ne bucuram de momentul de fata.

ma gandeam ca e timpul si ca mi-e lene sa o mai lungesc pe blog, chiar daca ziceam ca o sa am mereu ceva de comentat. am zis sa imi concentrez ce energie mi-a ramas in procesul vindecarii holistice si nu numai. se intampla chestii interesante in jur… vreau sa fiu atenta la ele, si eventual sa particip.

deci umor negru DA. ceva jemanfișism se poate, dar nu emo. aia nu.

asa ca nu plec de tot inca, o sa trec ceva mai rar pe la locul de joaca.

ps. abia astept seara de 31 oct, sa revad The Crow. am impresia ca am sarit peste tradita asta de ceva timp.. 2, 3 ani. e explicabil dar e timpul sa revenim la ea. Asa ca – Happy Halloween? 😀

never emo. just old me.

Publicat de: ultimulunicorn | octombrie 20, 2022

„Epilog”

Daca „Viața e un joc”, cum știi când ai pierdut?!?

Și pe urma.. nu „important e să participi”?? cum am învâțat-o pe Erica?

Hm.

Revenim.

Publicat de: ultimulunicorn | septembrie 28, 2022

..in the end, it doesn’t even matter

LP. cam asa.

am ales sa NU ma duc la taiere. pt ca – macar aparent – alegerea este a mea.

corpul meu, capul meu, timpul meu, sanatatea mea, viata mea. adica prefer sa nu ma duc sa ma taie si daca e sa mor, sa mor „pe barba mea”. pana la urma.. ai intalnire cu moartea, acolo unde nu te astepti! dar aleg sa nu fie in spital. sau nu acum.

Copacii mor in picioare! =))) iar daca par nebuna, e pentru ca de fapt sunt. aia imi place la mine. deci.. aleg o alternativa naturista – uleiuri esentiale doTerra – si refuz sa ma las ciopartita.

normal ca au fost si pareri cum ca uleiurile astea sunt mai mult pt relaxare, te pot scapa de un nas infundat sau o durere de cap – dar in niciun caz de fibroame – dar dupa ce am ascultat si am citit, am stat si am cantarit, nu prea mult ca ma grabesc! – fac io cum imi spune inima si fentez internarea si taierea si ce alte neplaceri ar urma sa mai apara in legatura cu procesul asta. financiar o sa ies in minus – sau pe acolo dar tot in minus – fata de daca as fi mers pe burta si m-as fi operat in Elias. mno. la urma urmei – nu exista garantii, nu?!?

evident – mai multi factori au contribuit la luarea acestei decizii, printre care si faptul ca din nou – descopar cat de mica e lumea asta mare, si cum Germania e uneori atat de aproape de inima mea si uite asa..

my choice?

Publicat de: ultimulunicorn | septembrie 23, 2022

borrowed time

am o teorie. io in capul meu. evident ca numai acolo putea sa ia nastere asa idee..

deci. ideea e ca viata mea trebuia sa se termine acum 3 ani, cand am cazut cu tumora aia in cap. de atunci – eu am trait on borrowed TIME. stii expresia?? e, aia!

apreciez enorm – tot ce mi-a fost dat sa traiesc, simt – in rastimpul asta. aici intra mai ales, dar nu numai, trairile pe care le-am avut langa Erica si datorita ei. aleg sa las deoparte experientele cu spitalele mai ales in pandemie dar si dupa.

Au fost exact anii aia de la 3 – la 6 ani, care imi sunt cei mai dragi in materie de dezvoltarea unei fiinte umane. sper sa ma tina minte si sa conteze si pt ea – mai incolo… eu tin minte perioada aia din viata mea ca pe o stare de fericire calda. alaturi de unchiul meu si de iubita lui de atunci, matusa mea de acum – mancam cartofi prajiti pe banda rulanta, ei fiind in studentie nu prea gateau altceva, prima mea „pasiune”, cred ca aveam 5 ani… il chema Adrian, era blond cu ochii verzi si statea pe palier cu mine – la etajul 4 al blocului cu 4 etaje in care mai apoi au stat unchiul si matusa, si au nascut-o pe singura mea verisoara! MMM. mno.

how do you know when it’s your time to go?

deci am iar un fel de intalnire cu moartea. ca nu stiu cum sa-i zic altfel. cum e cand esti programat la operatie – din aia sangeroasa tare, sub anestezie generala.. si din astea?!?

parca am avut un deja-vu cand l-am auzit ieri pe Dr – spunandu-mi verde’n fata stramba (a mea, nu a lui) ca nu exista nicio garantie, nici cum o sa decurga, nici ce o sa scoata – doar fibroame, tot organu’ vatamat… normal ca nimeni, in afara de mine, nu se gandeste la moarte – eu ma gandesc la ea de la 17 ani, sa ne intelegem, deja e tarziu! tata a murit la 50. poate il iau!

Nu exista garantii – decat ca o sa murim pana la urma. cam toti. stiu, gandesc minunat! dar n-am ce face, asta imi vine pe creier. si nu mi-e frica sau ceva – ce-o fi, o fi. dar am asa un sentiment ciudat. nu stiu cum se cheama.

pe 30.09 ma anunta, saptamana e 3 – 7.oct. Pana aici e bine! Spitalul e ala de langa biserica mea preferata din Bucuresti – EliaS. langa liceul meu. mno. Se potriveste. =)))

hai ca nu sunt io singura cu umor din asta, bolnav…

Older Posts »

Categorii