Publicat de: ultimulunicorn | decembrie 14, 2018

O noua zi (am trecut pe electricitate)

O noua zi dupa o seara cu cherie. 

Inima la borcan cu luminite…

Si uite asa mi am incarcat bateriile cu o portie dubla de imbratisari, salata orientala si un vin roze de la samburesti, si am trecut pe electricitate – uite ca se poate.

E bine. Si stiu ca nu e frumos sa ma laud dar sunt putin mandra de mine. Pentru ca imi revin asa usor si pentru ca am o carte noua pe care o incep acum pe drum. Tot de la ea. Si mai e si vineri 🙂 

Da.

Reclame
Publicat de: ultimulunicorn | decembrie 13, 2018

umezeala rece

trece. chiar si asta va trece. 

cea mai tare chestie pe care o aduce ziua de maine – e o noua sansa. un fel de refresh/restart, o perspectiva usor diferita. esti tot tu dar mai destept cu o zi. si asta imi place mult.

Publicat de: ultimulunicorn | decembrie 11, 2018

iar am obosit

am obosit sa ma conving pe mine. si pe urma, cui ii pasa?

asa crezi tu? ca nu-i pasa nimanui?

chiar daca asa ar fi (desi nu e) nu ar trebui sa conteze. tu ar trebui sa crezi in tine, in ceea ce faci, in rostul a toate care sunt! punct.

nu e de ajuns…

ce nu e? sa crezi? ba asta e totul. la asta se rezuma. asta e motorul.

deci suntem niste masini, in cazul asta – mi s-a terminat benzina!

treci pe electricitate. asta inseamna progres – sa iti adaptezi resursele la cerintele actuale. esti in stare?

Publicat de: ultimulunicorn | decembrie 9, 2018

do we connect or is it all an illusion?

adica pe romaneste – exista intelegere profunda intre noi, sau doar ni se pare si apoi ne trezim inapoi in singuratate si frig cosmic?!? 

crunta perspectiva. ce-mi veni? pai se intampla ca de curand am inceput sa citesc „padurea spanzuratilor”. nu stiu cum de am fentat-o pana acum… ca parca era in programa pt BAC totusi. si nici filmul nu l-am vazut. asta e si motivul pentru care am zis sa incep cu cartea, si am avut un cosmar inca din prima seara. am visat ca eram Apostol Bologa dupa ce ii murise tatal… si IL pierdusem pe Dumnezeu. totul era rece si intunecat in jur si in mine, fapt e ca m-am cutremurat, am sarit din somn direct in fund in capul patului si am aprins lumina asteptand sa cada cerul pe mine, cumva. nu stiu sa explic senzatia dar nu a fost blanda. apoi am realizat ca visasem… si am adormit la loc. 

dar intrebarea a ramas cu mine – in ce masura noi, oamenii, ne intelegem cu adevarat unii pe altii, si of-ul de la inima pe care cred ca toti il avem, si in ce masura totul e o fatada confortabila, un like pe fb, o parada de zambete fade care mascheaza o singuratate de moarte? 

si totusi – exista momente cand simti ca nu esti singur, cand strangi in brate pe cineva si chiar fara cuvinte, parca mai ales fara cuvinte – simti ca totul e asa cum trebuie sa fie. o imbratisare calda – e tot ce trebuie uneori…

pana la urma tot ce avem sunt momente care impreuna fac cat o viata. probabil ar trebui sa fie de ajuns pentru a umple golul, sau daca nu – ar trebui sa ne imbratisam mai des! 

o imbratisare sincera face cat o casa calda.
Publicat de: ultimulunicorn | decembrie 7, 2018

ce am primit de mos nicolae

nu ca ar fi treaba cuiva, dar daca tot am fost intrebata… de doua ori chiar! hai sa ma laud. cu o sticla super eleganta de palinca de prune – via Budapesta, gratie lui frati-miu, caruia ii multumesc si aici ca s-a lasat de alcooale si a lasat-o mai moale cu tigarile (totul pt Erica – evident) deci de la el revendicata si primita aceasta palinca aromata a constituit cadoul meu de mos Nicolaeeee… 

dulciurile aferente si papucii cu unicorn primiti si ei de departe aproape ca nu mai impresioneaza, desi eu am avut o reactie de copil care descopera ca a nins afara si nu se face scoala – cand am scos papucii aia din hartia rosie in care erau ambalati :))

hai sa ne imbatam sanatosi!

Publicat de: ultimulunicorn | decembrie 4, 2018

denial or acceptance?

DA – Thomas Bernhard

cartea asta pe care am primit-o acum ceva vreme… pe cand ma entuziasmam pe bloguri si participam la concursuri mai mult sau mai putin literare organizate de colegi bloggeri – pentru placerea de a le castiga si de a primi diverse premii… carti in maj cazurilor, dar si altele.  citatul asta e sumbru dar adevarat. putin pesimism face bine la digestie. iar gandul la moarte – imi e extrem de familiar…

e o carte amara. si care imi da dureri de cap. o citesc acum a doua oara – e ca un fel de test la care ma supun. ma astept sa descopar profunzimi care mi-au scapat la prima citire. 

mie imi place sa ma repet, imi plac repetitiile! a doua oara descoperi totdeauna ceva in plus. ceva mai mult. iti iese ceva mai bine. :))

Publicat de: ultimulunicorn | noiembrie 30, 2018

BEAT

BEAT

sau cum nu stiam ca nemtii pot fi atat de buni. 

f rar mi se intampla sa ma surprinda ceva atat de tare. in sensul bun! recunosc nu ma asteptam – poate si asta a contat, faptul ca din start nu prea i-am dat sanse sa ma dea pe spate – ceea ce a facut sa para cu atat mai wow serialul asta… din care mai am doar un episod – si o lungesc, pentru ca nu vreau sa ma rup inca de atmosfera lui atat de adevarata! 

cinematografia europeana are ceva … o verosimilitate pe care nu o au filmele marca hollywood. sunt surprinzatoare, dureros de reale – de la atmosfera la personaje la felul cum cade lumina, totul. ma simt de parca am petrecut un sejur in Berlin, ce sa mai. 

nu tin sa recomand serialul asta, e greu de digerat pana si pentru mine care imi prefer cafeaua amara si filmele sangeroase si condimentate cu psihopati :))) dar am vrut sa spun in cateva cuvinte cat de tare m-a prins si m-a cucerit acest neasteptat BEAT. si da, am avut parte si de crime odioase si puneri in scena spectaculoase…

Robert Schlag, nicknamed „Beat”, is a Berlin club promoter who lives for the excesses of sex, drugs and the city nightlife. His connections to the underworld lead the police to use Beat to try and infiltrate a notorious organ smuggling ring.

Publicat de: ultimulunicorn | noiembrie 30, 2018

Toate trec.

O banalitate. Dar nu asta am vrut sa spun. Ci ca trec si nu ramai decat cu o parere… un gust amar sau un zambet in coltul gurii – un zambet pe care doar tu il intelegi. Daca intelegi ce zic. 

Asa si cu auditul vietii. A trecut. Restul sunt formalitati. Am ramas cu un gust amar care pe drumul spre metrou s-a transformat intr-un zambet in coltul drept al gurii. E bine. Bine ca nu a fost invers… :))) 

Nu stiu daca se putea si fara gust amar – poate e si vina mea ca ma port precum un copil rasfatat uneori… parca prea ma sifonez usor, dar nah. Orgoliul se intretine greu. Si la orgoliul meu eu nu renunt cu una cu doua. Cateodata e tot ce imi mai tine de cald! 

Asta suna trist parca. Dar nu sunt trista. Doar nedormita.

Publicat de: ultimulunicorn | noiembrie 30, 2018

Satisfactie sadica

Simt o satisfactie salbatica sa merg la munca cand toata lumea doarme sau daca nu doarme isi face planuri de weekend. Deci nu merge la munca. Doar eu, vatmanii de tramvai…hai si conductorii de metrou. Si atat. 

A, si polonezii. :))) 

Ok e zi scurta ca au avion pe la pranz, dar orisicat. Lasati-mi satisfactia!

Publicat de: ultimulunicorn | noiembrie 29, 2018

si in a 333-a zi…

azi de dimineata, pe la 7 mai exact – ca atunci a ajuns pe post, eu ma trezisem de la 6:13 am :)) Razvan Exarhu mi-a atras atentia ca suntem in a 333-a zi a anului – ceea ce mi se pare de bun augur. 

Azi in a 333-a zi din an – incepe si auditul nostru anual – de supraveghere si, anul asta in mod special, de tranzitie la ISO 13485:2016 – standard care se cere implementat pana cel tarziu in martie 2019.

suntem pe val 😉 ca sa zic asa. 

bine, asta mai inseamna si ca trebuie sa mai trec printr-un curs despre standarde si cerinte legale referitoare la dispozitive medicale (o placere nici mai mult nici mai putin) dar una peste alta ne pozitionam frumos pe piata medicala din Romania. ok.

intre timp auditul e in faza de incalzire – numai vocea lui Rafal se aude… ii place sa vorbeasca. mno. tensiunile acum incep. 

sa ne relaxam – zic.

Older Posts »

Categorii