Publicat de: ultimulunicorn | octombrie 14, 2021

IONA, Adam sau Sisif

„Mamă, mai naşte-mă o dată! Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară… Ne scapă mereu câte ceva în viaţă, de aceea trebuie să ne naştem mereu.” M. Sorescu – IONA

Desenul vrea sa reprezinte momentul creatiei – ala in care Dumnezeu l-a zamislit din pamant pe Adam – primul OM, si i-a dat suflare – Suflet – Viata. A avut si niste incercari neizbutite pana I-a reusit – ceea ce, daca stai sa te gandesti – cam contravine ideeii de Dumnezeu – Lui ar fi trebuit sa-I iasa din prima, nu?!?

Avea profu de mate din generala ((Chinezu’) o vorba – sau mai degraba o problema filozofica pt incepatori asa: Daca Dumnezeu e Atotputernic – inseamna ca poate face orice. deci ar trebui sa poata face o piatra atat de mare incat sa n-o poata nici macar EL ridica.

  1. Daca Nu poate face o asemenea piatra – inseamna ca nu e atotputernic.
  2. Daca poate sa faca o piatra pe care sa n-o poata ridica – rezulta ca nu e Atotputernic. (pt ca nu poate ridica piatra.)

Asta a fost lectia in care ne-a invatat cum sa demonstram teorii prin REDUCEREA LA ABSURD. Tare nu?

Profu era f tare. daca am reusit sa intru la Liceul de Info – cel mai tare din parcare in materie de real pe vremea mea :)) e si datorita lui. Ovidiu Constantinescu. A murit tanar – de la alcool, ca tata. si probabil de prea multa filozofie de slaba calitate… ca banuiesc ca a fost si o renuntare la viata din partea lor.

De curand mi-am dat seama ca nu am si nu am citit Mitul lui Sisif. Asa ca am comandat cartea care acum imi tine companie la metrou. de aici legatura cu Absurditatile vietii si alte frustrari ale spiritului si nu doar ale lui. frustrari peste care invat sa trec, DA, inca invat… si la 44. ca daca inca sunt pe aici – zic sa nu stau degeaba, mno.

desenul e din timpul scolii de Arta, cand ma luptam cu demonii si frustrarile de a fi picat la Fac de Arte de doua ori, apoi am virat spre Drept – am picat si acolo o data – ca nu dadea bine sa intru din prima, si apoi legenda spune ca am reusit sa intru si sa termin cu gratie… si ulterior am zis ca hai si un master in ASE – ca sa fie. Aceste drumuri imprastiate si indecise sunt tot o imagine a frustrarilor si a Absurdului care se manifesta in si prin mine… si inca se.

doh!

Publicat de: ultimulunicorn | octombrie 12, 2021

Mana mea dreapta

Nu mai stiu exact unde am auzit povestea despre Nichita Stanescu – care ar fi inceput sa scrie versuri dupa ce si-a „descoperit piciorul privindu-l cu atentie, in vestiar dupa ora de sport.” adica omul a avut o epifanie cum ar veni. mno. eu nu am sa ma apuc sa scriu versuri, scriam eu oricum si fara vreo experienta revelatorie – la mine e in functie de stare, cand ma apuca – bag versuri schioape, dar mi se intampla, mai ales in ultima vreme, de ma trezesc uneori ca imi observ cu atentie mana, mana dreapta.

De ce mana dreapta? cred ca fara vreun motiv anume. desi sunt stangace, sau ambidextra – cred ca daca mainile mele s-ar lua intr-o intrecere gen sKandenberg – clar ar castiga dreapta. asta pentru ca dupa operatie m-am trezit paralizata pe stanga – loco-motor, si cu jumatatea dreapta a fetei amortita. deci un alt fel de X files.

deci o observ, o vad, o privesc cu ochiul critic – nu e dreapta, adica e putin suie.

degetul aratator e oarecum curbat si se rezeama de ala din mijloc, dar per total imi plac mainile mele. as fi putut canta la pian, dar n-am avut ocazia sa invat. nici tragerea de inima.

Mana mea dreapta nici macar nu deseneaza. aia stanga se pricepe la asta. mana dreapta plimba mouse-ul. mno. in rest cu stanga mananc, cu stanga ma spal pe dinti… totusi cu dreapta scriu. e ceva. si cum ziceam, ma trezesc uneori ca imi privesc mana intinsa pe fundalul ferestrei, adica ii vad conturul intunecat, si pare gratioasa. imi place de ea.

Publicat de: ultimulunicorn | octombrie 8, 2021

No regrets

„No regrets, They don’t work…”

Exact asa. la ce bune regretele, oricum nu schimba nimic ba iti coboara si moralul si asa scazut vai de el. Ce greseli am facut, sunt ale mele – traiesc cu ele si cu urmarile lor, mi le asum si nu reprosez la nimeni nimic. Vorba lui Exarhu: „atat s-a putut!” sau poate s-ar fi putut mai mult dar nu am avut chef, poate nu am simtit ca merita, poate nici eu nu m-am implicat pana la capat – desi in clipa asta nu imi dau seama care ar fi putut fi acel capat?!? ideea cu copilul nu am luat-o nicio clipa in serios – si cred ca nici el. si cred ca nici nu se gandea la copilul nostru. deci NU.

So:

Tell me a story
Where we all change
And we’d live our lives together
And not estranged. I didn’t lose my mind it was
Mine to give away

No regrets they don’t work
No regrets they only hurt
Sing me a love song
Drop me a line
Suppose it’s just a point of view
But they tell me I’m doing fine

…I don’t want to hate
But that’s all you’ve left me with
A bitter aftertaste and a fantasy
Of how we all could live

No regrets they don’t work
No regrets now, they only hurt

Often I sit down and think of you for a while
And then it passes me by
And I think of someone else instead
I guess the love we once had
Is officially
Dead!

RIP

Publicat de: ultimulunicorn | octombrie 3, 2021

O iluzie

„O iubire care nu suporta confruntarea cu realitatea nu-i iubire.” Albert Camus

asta scrie pe foaia de calendar de azi – 3 octombrie

Uneori nu trebuie sa cauti cuvintele, cuvintele potrivite pot aparea pe o foaie de calendar.

mai e si varianta in care atunci cand cauti raspunsuri – ti se nazare ca Universul ti se adreseaza personal sau ceva de genul. stiu cum e, am mai patit-o: ma regasesc in absolut toate versurile cantecelor pe care le ascult de zici ca au fost scrise pentru mine, in filme dau peste situatii identice cu a mea (cel putin asta e impresia imediata), toate vorbele par a avea dublu inteles – unul imi e sigur destinat mie! din astea.

ca la nebuni. deci a fost o iluzie. una care a durat ceva mai mult… but nevertheless – o iluzie. Trezirea!!!

mai bine ascult ceva misto.

Publicat de: ultimulunicorn | octombrie 1, 2021

la puricat

crezi ca l-ai iubit?

– NU.  nu cred… Nu stiu. Cred ca mai degraba am iubit ce ar fi putut fi. Am iubit IUBIREA… 
Iubirea lui?
– Nu. nu am simtit-o chiar daca a fost. Am iubit IDEEA unei iubiri imposibile. Ceva abstract. 
(Am schimbat niste priviri perplexe.) *&^%$#@!”)(*
– Da, stiu! sunt din alt film. total pe langa. dar macar aveam idee cum stau. adica nu m-am amagit nicio clipa ca as putea fi iubita sau as putea fi fericita in iubire. 
De ce nu? Nu crezi ca meriti?
– NU. Nu asa. Sansa asta am avut-o si am ratat-o … cu mult timp in urma. si nu mai astept alta. 
Asta e o prostie. Nu ai dreptul sa renunti la iubire. Iubirea in toate felurile posibile si existente.  
– Nu am renuntat – dar nu mai am curaj…

asta ar fi o bucata din procesul elucidarii starilor mele. departe de a elucida ceva, macar am stabilit niste termeni, niste repere.

personajele sunt aceeasi persoana, in jur de 3 dimineata… iar dialogul are loc in mintea mea nedormita.

De ce nu dorm? Aaaa… asta e de fapt intrebarea de 100 de puncte.

De prea multe ganduri?!?

Publicat de: ultimulunicorn | septembrie 21, 2021

Jumatate de zambet si un ochi

Pe afara – zambea… jumatate de zambet. Privirea trecea prin ei, pe langa ei, pe deasupra lor. ceva nori pe cer dar fara semne de ploaie!

probabil nu a fost nici inainte chiar ca ei, dar acum deosebirile parca intreceau asemanarile – si nu mai exista nici motivatia de a trece peste ele. aia e! apartinem unor specii diferite, unor lumi distincte. nu chiar opuse, dar incompatibile.

si atunci a trebuit sa imi inventez o lume… „o lume minunata, in care veti gasi… numai copii.”

O lume pentru mine si erica. ea Cenusareasa, eu printul Eric.

pentru ea nu conteaza ca printul are un zambet cam stramb, un singur ochi bun…

daca danseaza – se califica!

ps.

ocazional ne jucam si de-a reparatorii, cu super trusa de scule primita de ziua ei, sau de-a doctorul – ea doctorul, eu pacientul. evident.

Publicat de: ultimulunicorn | septembrie 20, 2021

nicio veste e o veste

ce sa intelegi cand nu primesti nicio veste de la cineva?

eu o iau ca pe o confirmare a status-quo ului. adica un fel de – „ramane cum am stabilit.” adica mai nimic nu s-a schimbat odata cu trecerea timpului.. cel putin nu s-a schimbat in mai rau. si nici nu a dat vreo fericire peste noi intre timp. deci.. SEC, stiu. in general imi place sec.

si totusi simt nevoia sa ma mai conectez din cand in cand cu cine mi-e drag!

ca de fapt la asta se reduce totul – nevoia de a schimba banalitati cu oamenii dragi. asa.. un semn de viata ordinara, gen – mai sunt si io pe aici, inca nu am plecat.

pastram legaturile vii, canalele comunicationale si vasele comunicante… deschise.

este o energie care ne hraneste si ne tine si in viata.

sau era IUBIREA care ne tine in viata?

Publicat de: ultimulunicorn | septembrie 15, 2021

Platanii din Cismigiu

Ieri a fost ziua ta.

Imi aduc aminte cand traiam pentru telefoanele tale si pentru noptile noastre, cu vin rosu si discutii in balcon.. prajituri de la cofetaria de la parterul cladirii si platanii din Cismigiu – din care ma trezeau ciorile cu caraitul lor dement, si cu toate astea – apartamentul verde de langa Cismigiu – a ramas cel mai drag mie, cel putin in amintire.

nu regret timpurile alea, desi clar as fi putut folosi mai bine timpul meu de atunci. dar tocmai asta e – credeam ca am atata Timp…

platanii din Cismigiu… asta vara

nu ma mint nici ca ieri ai venit in bucuresti pentru mine.

nu ai venit cand era sa mor, de ce ai veni acum cand traiesc cum traiesc! adica cum puii mei traiesc?!? din amintiri? din inertie? pentru erica? cu speranta ca ochiul si fatza se vor vindeca candva? pentru orele de somn – cand uit de mine…

hai gata cu dramatismele!

Trebuie sa traiesc pentru mine. mi-ai spus-o chiar tu. doar ca nu cred ca stiu cum sa fac asta.

Publicat de: ultimulunicorn | septembrie 10, 2021

Berbecutz intr-o ureche

Asta gandeam io cu 4 luni inainte de operatie – 4 luni aproape la zi, nu mai zic aia cu ai grija ce iti doresti ca aia se intampla… deja am senzatia ca devine un laitmotiv, dar am sa scriu ce am aflat si eu curand – ca nr 4 – este considerat a fi de rau augur in cultura chineza, coreeana.. astia cica evita sa dea numarul 4 unei camere de hotel de ex, deci il evita pe cat posibil – pt ca suna ca si cuvintele care denumesc lucruri legate de moarte.
acum nu stiu daca asta sa fie cauza pentru care eu fix la 4 luni inainte de a trece pe langa moarte – si ea pe langa mine (am ratat intalnirea insa) – ma gandeam la fatalitati de genul…
Ideea e ca ramane cred ultima fotografie cu jumatatea mea dreapta intreaga si functionala, casa au vandut-o la ceva timp dupa.. deci si ultima vedere din curtea de la Cornetu.
ps.
cerceii ii mai port iar parul e mai des dupa ce l-am ras.
ca sa fie si ceva de bine.

Ultimulunicorn's Blog

berbecutAdica eu. Care culmea, chiar am cercei cu berbecutzi primiti cadou intr-o seara, intr-un OMV parca, era primavara si era racoare – dar amintirea asta acum imi tine de cald. Ironiile din viata noastra!

si mai am una – o ironie:

eu chiar sunt intr-o ureche :))) ca doar cu una mai aud! si ma amuza ca pot spune ca sunt atat la propriu cat si la figurat intr-o ureche! e si mai amuzant cand vecinii fac scandal sau dau bairam de nu se poate dormi – iar eu ma intorc pe-o parte, pe aia cu urechea buna – si am rezolvat problema. da, da, fac haz de necaz. asta sa fie necazul.

De fapt de multe ori nu realizam cat de bine ne este, pana nu ne loveste o napasta ceva. adica eu habar nu am ce e aia suferinta adevarata, nenorocire, disperare…

O vad uneori in jur –…

Vezi articolul original 42 de cuvinte mai mult

Publicat de: ultimulunicorn | septembrie 9, 2021

My Warrior face

Adica infatisarea mea de Razboinic, cand ma activez si imi pun eu in functiune simturile – alea de berbec combatant, mandru fiu al zeului Ares… bla bla – imi imaginez ca arat ca un rechin! =))) Tare, nu?

asa imi place de mine cand o iau usor pe aratura…

poza asta mi-a starnit asa niste scenarii in cap.. e un mix de Pocahontas cu Azog din
The Hobbit: The Battle of the Five Armies – dar mai misto, plus ca arma aia pe care o duce in spate e ceva rupt din viitor.. tehnologie de inalta clasa! HA. se adauga si un iz de SF – plusvaloare evident.

… si imi imaginez eu cat de tare ar fi ca Superputerea mea sa fie asta – adica sa proiectez imaginea asta de rechin suparat in mintea celor care ma scot din sarite :))
e clar, sunt dusa cu salupa! dar hei – tot nu renunt la idee, mai ales ca mi ar folosi si mie cand ma simt slaba si bleaga sa ma imaginez rechin! deci e ceva adanc in treaba asta. Terapie de stres.

Older Posts »

Categorii