Publicat de: ultimulunicorn | decembrie 5, 2019

Zboara, Zmeule, zboara…

Zmeiele zboara in vant legate printr-o sfoara de un bat pe care il tine un om care teoretic sta cu picioarele pe pamant. Cam ca si sperantele… e nevoie de un gest, de un cuvant, de o promisiune – chiar de una care nu se va implini poate niciodata.. un vis – e de ajuns sa duca Zmeul Sperantei de la pamant pana sus pe cer, purtat de vant. Aia trebuie, vant prielnic si zmeul se inalta.

Daca nu e niciun copil rau care sa taie sfoara, mai sunt si din astia, atunci zmeul zboara. Dar uneori vantul moare. Asa din senin. Batul e tot acolo, in mana care il tine infrigurata, la fel sfoara si zmeul… dar vantul nu mai bate si atunci nici zmeul nu mai poate zbura. Ghinion. Revino intr-o zi cu vant. 

Ideea e ca Zmeul meu a fost pe cer, la inaltime, mai mereu. Au vrut copii rai sa-mi taie sfoara, dar nu au reusit. Insa acum pare ca vremea se schimba, sau vanturile. Da. Asta e, se schimba vantul. Ma intreb incotro o sa bata vantul asta.

kite

Publicat de: ultimulunicorn | decembrie 2, 2019

inca una ca se poate

Hai ca am inceput luna asta bine.

Ziua de ieri a fost faina – mai toata cu Erica… concerte in sufragerie si plimbari pe hol, si „hai sa mai mancam ceva!” si tot asa… minunat ce mai. Luni dimineata iar la spital. Facem sandvis asa… sa aiba gust. Una buna, una mai puin buna… faci ce poti cu ce ai. Mai nou picaturi in ochi. Ochiul care e inflamat ca naiba. De ce? De la operatie incoace. Zic si ma cenzurez ca sa nu-mi dau drumul la ce am de zis. Caci la ce bun mai zic? cui ii foloseste? nici macar mie. Deci iar la control, iar nu e loc de parcare, iar stau in hol ca o valiza si astept pana revine frati-miu dupa ce lasa masina la strada, iar asteptam la lift, iar la rand la doctor in tacere si resemnare… spectacol al neputintei si frustrarii umane.

Azi am primit, mi s-a pus mai exact, si o lentila de contact de protectie. Mai revin si poimaine… pare ca ne jucam asa. Ok eu sunt pacientul si nu am incotro, dar astia care lasa totul balta si vin cu mine? Asa e la doctor si eu acum ma prind?!?

Din grupul de liceu am iesit… nu mai aveam multe in comun cu ei decat glumele deplasate. acum vad ca ma baga inapoi. hm. Egzact cum a zis Cristi: //asa democratie – Hotel California.//

You can check out any time you like
But you can never leave!

Publicat de: ultimulunicorn | decembrie 1, 2019

Ai grija ce-ti doresti!

De cate ori nu am zis asta. M-am ascultat cu adevarat vreodata? Bine, o ziceam si tardiv adica dupa ce faptul se consuma. Adica dorinta era pusa, ceva se intampla, imi dadeam seama ca de fapt era implinirea dorintei aruncate in Univers. Pai cum altfel?!? Dar chiar si asa… mi se pare cel putin bizar cum toate dorintele desucheate care mi-au trecut prin cap, sa se fi concretizat chiar in felul asta. Pai de exemplu mi-a trecut prin minte la un moment dat, pe asta am si verbalizat-o chiar, ca as vrea sa fiu cheala. Apoi aia cu hibernarea cel putin 3 luni… si mi-a mai trecut prin cap acest gand total deplasat ca daca as fi cumva dezabilitata (ca sa nu zic handicapata) si in grija altcuiva, lucrurile s-ar simplifica. Nebunie curata, clar. Acum am si explicatia, sau poate nu e explicatia ci cauza si poate de aia a aparut tumora… ca oricum gandeam ca si cum as fi avut ceva in neregula la cap :)))

Oricum ar fi sunt acum aici. Incotro? Ma judec sau ma iert la fel cum gandesc in legatura cu ceilalti sfarsind prin a ma invinovati eu in legatura cu toate. Pai nu e chiar asa. O cadere trebuie urmata de o ridicare, ca altfel… la ce bun toata agitatia?

Publicat de: ultimulunicorn | noiembrie 25, 2019

Esenta a tot si toate..

Ok, aici e o parte din esenta, cel putin asa cum o vad eu – de cand am implinit 17 ani, adica de ceva vreme admit. Dar ideea e ca sunt inca in viata si incep sa cred ca sunt in viata pentru ei. Pentru ei si datorita lor. E ceva mai adanc aici care imi scapa…

Pearl Jam – Alive

//…Is something wrong, she said
Well of course there is
You’re still alive, she said
Oh, and do I deserve to be
Is that the question?
And if so…if so…who answers…who answers

I, oh, I’m still alive//

Am fost si la control. e de Bine, indiferent ce altceva pe langa as mai auzi – mesajul e de Bine. Da, trebuie sa am grija si da nu trebuie sa mai fug ca pana acum de doctori si de analize… pot sa zic ca am receptionat mesajul??? Eu pot sa zic dar trebuie sa ma si comport ca atare. Pe urma faptul ca am un fel de sabie a lui Damocles deasupra capului, nu e ceva nemaipomenit nici ceva nou. Toti putem s-o mierlim in orice clipa… adica asta nu ma sperie si nu e o aroganta. Doar ca uite – chiar daca stii teoria, practica aproape ca te omoara si inca incet asa… deci nu mori si gata ci bolesti mai intai… aia e.

Deci cum zicea Adrian Pintea :„Trăiţi, bă, trăiţi, că de murit nu-i nici o scofală!”

Death

Publicat de: ultimulunicorn | noiembrie 24, 2019

pe marginea sinelui

inca de atunci, si chiar de mai devreme…
dar cred ca m-am trezit din cosmar. Cred!

Ultimulunicorn's Blog

cum ar fi sa traiesti cu gandul ca te poti oricand pierde … ca nu esti nimic special, esti doar un accident – si asa cum un accident a dus la aparitia ta, un alt accident – o rupere de sinapsa te poate transforma intr-o leguma, sau mai rau – te poate inchide intr-un cosmar – Iti poate anihila EU-ul ala pe care ai tupeul sa il crezi atat de special…

Iluzia controlului – simti ca o iei razna, dar surazi in tine si ai impresia ca numai de tine depinde, ca tu tii fraiele… ca esti stapan pe situatie – si de fapt situatia e asta: tu stai si privesti de la fereastra si faci cu mana in timp ce minţile tale au plecat la plimbare… eventual cu sorcova! 😀

stau pe marginea sinelui si ma oglindesc in mocirla din mine. e doar un cosmar din care ma voi…

Vezi articolul original 3 cuvinte mai mult

Publicat de: ultimulunicorn | noiembrie 21, 2019

Alice in tara minunilor?!?

De data asta am senzatia ca sunt aruncata intr-o poveste pe care Marele Povestitor a scris-o.

Astept sa descopar ce va mai fi. E cam tot ce pot face… asta am inteles dupa tot timpul asta. Si inca sunt unii care zic ca m-am prins devreme :)))

Publicat de: ultimulunicorn | noiembrie 21, 2019

Un fel de Shrek

Flamingo capata culoarea roz mancand creveti. Plecand de la ideea asta, eu ar trebui sa incep sa ma inverzesc la cat avocado mananc de la o vreme, si la toata chlorella pe care o beau :)))

Doar ca eu nu sunt un flamingo. deci sa stau in banca mea.

Publicat de: ultimulunicorn | noiembrie 18, 2019

Doar un vis stupid

Visul era despre mai multe ca si cum ar fi avut mai multe parti cred dar ce mi a ramas mie in cap sunt doua faze: prima e ciudata putin. Se facea ca eram pe invers, adica lesbiana sau cel putin ca nu aveam niciun cuvant de spus in privinta asta si ca o fata simpatica se indragostise de mine si acum faceam dragoste… ciudat cel putin. Partea a doua care mi a ramas in cap – eram intr-un anticariat cu carti groase si mari care aratau ca niste enciclopedii doar ca toate  aveau copertele moi, niciuna nu era cartonata… si era invitat sa vorbeasca Johannis cu care am baut un pahar de vin, ca asa a vrut el. Nici macar nu a fost un vin bun, desi era rosu.. il indoisem cu apa sa nu ma imbat. Nicio sansa, evident! Deci visele au devenit ceva mai memorabile, asta e de mentionat. In rest totul e putin altfel…

IMG-20191116-WA0028*poza e de la miki. Elefantul e de la mine.

Publicat de: ultimulunicorn | noiembrie 15, 2019

„Curiouser and curiouser”

20191015_214923ieri pe cand se facea o luna de la internare, iata ca ma contacteaza pe whapp fostii mei colegi de liceu care isi facura grup pe fb si pe whapp, si unde nu am vrut sa ma bag din prima… ma las greu ce vreti? Dar ieri am zis ca prea s- a nimerit, coincidentza? Nu cred. Prea au insistat, pe urma am si scuza perfecta sa nu ma duc nici la a doua reuniune din decembrie… deci am intrat in grup. Uite asa ne-am regasit eu si C. acum avocat la Constanta. Ca sa vezi ce e viatza asta!

L.E.

Totusi se pare ca de a treia reuniune din 20 20 nu scap :))) si descopar ca tot copii nebuni am ramas si dupa 25 de ani. Asta e perfect pentru mine.

Publicat de: ultimulunicorn | noiembrie 14, 2019

Azi o luna

O luna de la cadere. Sau pot sa zic ca am primit o lectie la cap. Da, asta a fost. O luna pare putin sau poate parea mult, Timpul e relativ… si asa cum eu il pierdeam tot asa mi-a venit inapoi in cap precum un bumerang :)) ca asa e in viatza! Si asa cum fugeam de doctori, spitale si tot ce tine de ei – tot asa m-am trezit pe masa de operatie. Acum pare un vis… zic ca am invatat ceva si mai ales am aflat multe despre oameni, despre mine. Aia e. Astia suntem. Dar mai ales ma bucur ca inca sunt aici si nu sunt singura.

Cred ca cel mai mare dar pe care il poti primi pe lumea asta sunt Oamenii din viata ta. Multzumesc!

Older Posts »

Categorii