Publicat de: ultimulunicorn | Iulie 25, 2017

substanta fericirii?

de la maruntisuri mi-a venit. pt ca da, in ultima instanta, fericirea consta in lucrurile marunte, astea de zi cu zi, nimicurile aparent lipsite de importanta care totusi dau substanta clipelor noastre de asteptare.

perpetua asteptare.

fiecare asteapta dupa ceea ce-l doare… intre timp – fericirea poate rezida intr-un zambet, un cantec, o ceasca de cafea, o ploaie de vara, o iesire pe seara, o carte, un cap de unicorn intr-o cutie! ca asa imi vine mie, nah.

Publicat de: ultimulunicorn | Iulie 25, 2017

macar e cu ploaie

azi.

despre ziua de azi e vorba in propozitie.

ploaie, cafea… rabufniri / lamuriri / impacari.

e esential sa nu tin supararea in mine. nu face deloc bine!

asa ca zambeste! maine va fi mai rau.

daca nu pt alt motiv – vom fi cu o zi mai batrani…

Publicat de: ultimulunicorn | Iulie 21, 2017

pe bune?

chiar nu mai e de trait pe lumea asta?!?

Chester Charles Bennington (March 20, 1976 – July 20, 2017)

ce altceva ar mai fi de spus?

Publicat de: ultimulunicorn | Iulie 19, 2017

hai cu niste ingeri

sa mai imblanzim bezna din suflet.

angel

imi place cum pare ca doarme…

de unde mie imi rezulta ca somnul e o stare de gratie! si chiar e. pai e de ajuns sa privesti un copil mic dormind… o fac mai nou cand vine aia mica a lu’ frate-miu la mine, si parca te face sa crezi din nou in ingeri si rai… la modul ala traditional, cum imi povestea ea bunica – despre Dumnezeu si Sf Petre si cum mergeau ei odata asa pe pamant printre oameni de rand, iar cerul era atat de aproape ca il atingeai cu mana!

si cica intr-o buna zi, o femeie cu multi copii, careia i se luase de spalat scutece, a iesit in fata casei si a sters la fund copilul, direct pe cerul alb, murdarindu-l de rahat! vazand Dumnezeu asta a ridicat cerurile astfel incat sa nu le mai ajungem, noi muritori kkciosi si nerecunoscatori ce suntem! *&^%$#@!~

pai povesti din astea imi spunea mie mamaia, si io cascam gura si faceam ochii cat cepele, si credeam tot.

Publicat de: ultimulunicorn | Iulie 16, 2017

confort zone

nu cred ca stiu sa ma distrez. nu am stiut niciodata. nu imi plac aglomerarile de oameni, nu merg la concerte sau prin cluburi – am incercat o vreme, zgomotul si fumul mi s-au parut ingrozitoare. nu merg la mare. nu imi place sa stau la soare.

imi place ploaia, cafeaua, o carte buna… sa dansez, sa beau vin, sa rad cand imi vine si cu cine ma simt eu bine! sa vorbesc… ore in sir pana uit de mine – tot cu cine ma face sa ma simt cu adevarat bine. asta e distractia mea – timpul petrecut in zona de confort.

ce e si mai distractiv e ca imbatranesc… fara sa fi fost cu adevarat tanara!

el m-a citit mai bine decat oricine.

Publicat de: ultimulunicorn | Iulie 14, 2017

„un aer mai curat – care e gandul”

ramuri

hai ca a venit si weekendu’.

putem sa ne relaxam pana luni. roxana imi pune muzici.

as vrea sa pot scrie niste versuri acum, dar de cand m s-a re-profilat pe poezie, m-am blocat pe filonul asta. adica daca nu am pasiune de pus in cuvinte, mai bine sa ma abtin zic. s-ar putea spune acelasi lucru si despre proza asta lejera… si lipsita si ea de pasiune, dar de proza mea simt ca am eu nevoie ca sa nu ma scufund in ale mele ganduri verzi – albastre. se poate spune ca azi mi-a iesit mai bine decat ieri. desi nu stiu cat e meritul meu, ca tot 3 cafele am la bord, tot lejer am ars-o… dar azi nu a mai fost canicula!

„so much depends on the weather.” cum zicea Scott Weiland.

Publicat de: ultimulunicorn | Iulie 13, 2017

stare de nervi

e starea in care ma aflu in clipa asta. de cam o ora incoace. de cand nu mai sunt singura in biroul meu linistit, cu copaci la geam, cu muzica buna si cafele fierbinti si amare.

aiurea cum te poate enerva prezenta cuiva – care se rezuma la o simpla prezenta atunci cand nu discuta chestii de interes personal (al ei – sa ne intelegem) si in rest e perete!

dracii te apuca!*&^%$#@!~

si nu e prima data cand face asta, evident nu va fi nici ultima.

in concluzie: mai bine eu cu mine decat cu cineva in halul asta de iritant! stiam de mult asta – ca singuratatea nu e o problema. o companie neplacuta insa ESTE.

Publicat de: ultimulunicorn | Iulie 12, 2017

as vrea sa pot

horsede mica imi doream treaba asta.

as vrea sa pot sa trag cu ochiul in viitor… cativa ani mai la vale, si doar la unele aspecte care ma preocupa si nu ma lasa uneori sa dorm noaptea. eu stiu la care! dar nu ar fi multe. vreo 3.

am multe pete pe creier, dar adunate si categorisite se rezuma la 3 aspecte importante ale vietii mele, asa cum o percep eu. si tare mi-ar placea sa ma pot uita in viitor, asa peste umarul lui Dumnezeu, sau al Timpului sau al Sf Petre – al cui ne fereste pe noi de stiinta lucrurilor ce vor fi.

as vrea sa pot sa vad, sa stiu si apoi sa uit, dar sa raman cu stiinta cumva, cu linistea aia ca ce va fi, va fi. adica acceptare.

si de unde stiu eu ca nu am vazut deja, si am uitat si acum ma framant in gol asa?! ideea e ca omului nu ii e dat sa stie ce se va intampla. de pomana pete pe creier si pete pe cer.

pana ne curatam de tot – nu vom sti nimic. si poate nici atunci nu ne vom lamuri. asta ar fi sadic rau.

Publicat de: ultimulunicorn | Iulie 10, 2017

si daca plec

mare

daca plec nu vreau sa ma mai intorc. dar vreau sa ma urmezi, sau macar sa ma cauti. sau sa cred ca incerci. deci imi e de ajuns si un simplu gand. ce fiinta sunt…

daca plec vreau sa stiu ca ma indrept spre ceva sau cineva sau macar ca voi gasi ceva undeva. ce vreau sa zic e ca am nevoie de un reper – de un punct catre care…

E un gand. presupun ca toti avem undeva ascunsa o dorinta, o atractie pt departare. sa vrei sa fii in alta parte, altundeva – cu cineva.

da, neaparat cu cineva.

Publicat de: ultimulunicorn | Iulie 7, 2017

Cafea

…cand nici macar cuvintele nu te ajuta, ce a mai ramas?

Older Posts »

Categorii