Publicat de: ultimulunicorn | aprilie 19, 2019

Alice? again Alice?

Alice

Da. pentru ca atunci cand mi se pune pata, greu mai iese. trebuie sa curga multe pahare pe gat ca sa scot o pata de pe creier, si nici atunci nu e sigur ca nu revine in timp cu si mai multa insistenta.

nu ma laud, nu ma plang, asta e.

a, nu am scris aici ca nu am mai gasit cartea pretioasa cu Alice in Carturesti. mno.

deci pata aia a ramas, chiar daca am incercat sa o acopar eu cu alte carti pretioase sau cel putin interesante. de pomana. cum dau de o imagine care ma trimite cu gandul la ea, cum mi se face iar de Alice. si nu stiu de unde vine obsesia asta a mea pentru aceasta poveste care mi-a fascinat copilaria si mi-a colorat visele… dar este acolo o combinatie de elemente care mie personal – mi se pare irezistibila! Iepurele de Martie si palarierul cel nebun, cartile de joc, Regina de cupa si toata lumea lor imbarligata. ce sa mai… asa ca nu ma las pana nu gasesc cartea aurita si frumos desenata in coperta cartonata!

nu e basmul meu preferat (ala ramane Tinerete fara batranete si viata fara de moarte) dar clar e distributia mea preferata. si e foarte important cu cine iti petreci timpul in mintea ta, ca nu oricine intra acolo.

Reclame
Publicat de: ultimulunicorn | aprilie 18, 2019

Sugestii indecente

doll„You’re so bad, you’re so bad, you’re so
You think you’re in love
Like it’s a real sure thing
But every time you fall
You get your ass in a sling
You used to be strong
But now it’s „oh baby please”
‘Cause falling in love is so hard on the knees…”

INDECÉNT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic, licențios. – Din fr.indécent, lat. indecens, -ntis.

era o vreme cand nu pricepeam ce treaba are dragostea cu genunchii. apoi am aflat.
la fel mi s-a intamplat de curand cu bancul ala – de ce se înfășoară șoarecele in scotch??? cu care ma terorizeaza exarhu in diminetile mele rock.
pe bune?!?… *&^%$£”!¬ wtf???
pai si daca mintea mea ramane blocata pe subiecte din astea indecente, cine e bolnav la cap – eu sau ei?!?
ps. imi place de mor papusa asta.
a cui e problema cu indecenta – a mea sau a ta?
Publicat de: ultimulunicorn | aprilie 17, 2019

ai in tine

asa incepe gandul asta de ridicare de pe jos.

ai in tine puterea sa mergi mai departe – chiar daca uneori nu mai vezi rostul, nu ti-e clara directia, de parca ai fi intr-un sens giratoriu fara harta, fara gps, fara copilot.

ai in tine raspunsurile si increderea ca va fi bine.

nu intreba cand. ai increderea!

ai in tine curajul sa iti dai doua la oglinda si sa iti amintesti de cei pe care ii iubesti. da, ar trebui sa fie de ajuns.

ce daca Pastele nu mai e cum era altadata – cand traiau bunicii, cand ne adunam la masa cu totii si depanam povesti… acum e cu mai putina agitatie, mai putine pregatiri, mai multa introspectie. asta te doboara!

ai in tine puterea sa zambesti si sa canti si sa iubesti.

inca o ai!

Publicat de: ultimulunicorn | aprilie 13, 2019

Pasiune in arta…

…probabil ca asa arata.red paint

poate ca tot ce nu am reusit eu sa exprim in linii si culori, o sa scoata la lumina ea. ar fi ceva. imi dau voie sa sper ca un graunte de pasiune si talent i-am transmis si eu, pe cale adiacenta :))) si ca puiul asta de om nu o sa aiba retinerile si sechelele mele, asa ca orice e posibil! unde e IUBIRE e tot. si in cazul ei, IUBIREA vine de peste tot in valuri! asa ca…

Ciudat cum am ajuns eu pe blogul meu sa fac un pas in spate si sa las lumina reflectoarelor sa cada pe Erica. Cert e ca o pauza de mine imi face si mie bine :)))

Afara inca ploua, parca mai tare decat ploua cand am deschis ochii pe la ora 9, si e perfect pentru ca e sambata si pentru ca e 13 si mai am cateva motive dar le tin pentru mine deocamdata. ma uit pe geam la copacii inverziti, la ploaia care ii spala, si mi-e mintea goala precum cana de cafea din fata mea.

Publicat de: ultimulunicorn | aprilie 12, 2019

„merci in Franta”

am tacut o vreme.

asta se intampla cand in planul realitatii gri de zi cu zi – mişca viata. atunci cand mişca viața si ma concentrez pe ea, imi piere cheful de blog. apoi imi amintesc de el ca de un loc unde ma simt bine doar eu cu mine, si mai bag cornul pe aici.

mai nou Erica dezvolta propozitii – prima notata a fost :„Lasa-ma’n pace.” da… nu pare un inceput promitator pentru dezvoltarea unor relatii inter-umane calduroase, dar daca semana cu mine, de ce m-as mira?!?

apoi incercam sa ii inoculam niste reflexe care tin de buna crestere – aia „7 ani de acasa” care mai nou, cu cresa si cu clasa 0 si toate celelalte, cred ca s-au redus la 5 daca nu doar 4 ani de acasa. noi am inceput de acum sa punem bazele – cu „Te rog”, „Hai noroc”, „Sanatate!”, „Saru’mana pentru masa” si „Mulțumesc”.

In loc de „Mulțumesc” (pentru ca trebuie sa admitem – asta e greu, nici lui David Duchovny nu ii iesea cum trebuie :))), s-a implementat „Merci”. asa ca Erica mea acum, de cate ori cere si primeste cate ceva: apa, un creion, un papuc… raspunde cu „Merci” – fara sa te priveasca. dar il zice. si ma intrebam – daca ar fi trait Papicu (bunicul meu grec) – oare i-ar fi replicat si ei cum ne facea noua ca: „Merci in Franta. aici se spune Mulțumesc”.

Rad in sinea mea si imi raspund tot eu – ei, poate ar mai fi lasat-o un an doi… si apoi i-ar fi replicat cu Merci in Franta…

Publicat de: ultimulunicorn | aprilie 5, 2019

Bitter taste – piesa intr-un act sau nici atat

– bitter taste! zice si inghite in sec ostentativ privindu-l de sus pe omul cu care statea la masa, in jurul unei sticle de vin rasuflat.

– ce-i aia? dry gin?

– e o senzatie.

raspunsul fu primit cu o privire tampa de neincredere

– adica gustul ala amar care iti ramane lipit de cerul gurii, si nu mai vrea sa te lase sa vezi lumea in roz sau in picatele colorate, asa cum i-ar sta bine unui Unicorn inocent care trece prin viata cu cornu’n nori si toate alea.

(- Sprinkels, sprinkels…) / un tanar in camasa alba de noapte si cu un cosulet legat de gat, traverseaza scena cantand suav si aruncand de zor cu sclipici colorat in actori si in public.

(oftat prelung)

– poftim! asta mai lipsea ca sa fie amarul si mai amar.

– de ce ne sta in gat bucuria altora? cand aud oameni razand cu pofta in jurul meu, nu ma pot abtine sa nu ma incrunt si sa nu scrasnesc din masele!

– vezi sa nu ramai fara ele. :)))

– atata paguba. mai putini bani pe pasta de dinti. dar e adevarat – odata ce stii niste lucruri, ai vazut cum merge lumea asta, nu mai poti decat sa simti amarul cum iti sta in gat si de acolo se revarsa in valuri de cate ori deschizi gura. acum intelegi?

celalat il privi cu un fel de mila amestecata cu respect amestecata cu niste teama… cam asa cum te uiti la un bolnav pe patul de moarte si nu ai ce-i face. nu reusi sa spuna decat:

– nu e bine…

O femeie de serviciu apare cu matura si incepe sa adune sclipiciul colorat ramas pe scena, si printre picioarele lor.

in trecere le ia si sticla din fata (sticla care mai avea ceva vin in ea) si o pune in sortul ei. cei doi abia daca o privesc, raman si se uita lung in paharele goale ca si cum secretul Universului s-ar ascunde acolo.

cade cortina.

god like

Publicat de: ultimulunicorn | aprilie 3, 2019

portofelul perfect

am nevoie de portofel nou. ca ala vechi e foarte uzat, a inceput sa se cojeasca pe muchii, un fermoar s-a descusut, si ma enerveaza cand bag si scot monedele din el.

umblu cu bani cash, nu am card la nicio banca. am avut in doua randuri – la una am avut un imprumut pt nevoi personale, apoi un credit de refinantare, ideea e ca in clipa in care mi-am achitat imprumutul – am lichidat si cardul. asa ca tot ce am, trece prin portofel. portofel de care ma simt atasata – deci am pretentia sa ma simt bine cu el, sa ne asortam sau macar sa imi placa destul cat sa il scot in lume fara jena. destul imi e jena cu banii din el :))) sau lipsa lor, mno.

deci acum sunt in cautarea portofelului perfect. perfect pentru mine si nevoile mele, evident. mai intai ma gandeam ca vreau sa fie rosu, apoi m-am gandit ca poate rosu e prea mult pentru persoana mea, hai galben. :)))

acum am asa un sentiment ca o sa imi aleg unul verde.

Publicat de: ultimulunicorn | martie 31, 2019

o forma de iubire

Prietenia. este o forma de iubire, eu asa o consider. asa o percep. atunci cand asculti, fara sa judeci, primesti fara sa ceri, oferi fara sa astepti. si e o nevoie a fiintei, poate mai stringenta decat alte nevoi …

E o sete a sufletului de a se deschide fara retineri, fara menajamente. fara anestezie. Prietenia o satisface, atunci cand e sincera!

in general nu ma consider o prietena buna, dar de multe ori ma surprind eu pe mine. ok, hai sa nu fac si din asta un caz tot despre mine :))) cum am talentul, berbec egocentrist care sunt.

am primit un „cadou de ziua mea”, unul la care nu ma asteptam si cu care nu am stiut ce face. dar am inteles ca tot ce trebuia sa fac era sa ascult si sa fiu acolo. asa ca asta am incercat sa fac, cu tot cu dureri de cap – ca acolo m-a palit povestea asta… o sa fie o amintire dureroasa pentru restul vietii noastre, sper doar sa doara mai putin cu timpul si sa putem rade mai incolo de noi si de viata. Nu e de ras. e mizeria umana in toata splendoarea ei… dar face parte din existenta asta si trebuie inghitita pana la capat, cred.

cu indulcitori. ca de aia sunt prietenii pe lume, sa ne indulceasca amarul si sa preia din povara inimii. pe acelasi principiu ca al vaselor comunicante.

si da, are legatura si cu insemnarea mea din 2012, pe undeva… povestea se destrama cand casnicia incepe. c’asa e natura umana.

Publicat de: ultimulunicorn | martie 28, 2019

connecting the dots

naked

„Doamne, creatia a dat inapoi
Ca un cucui al universului.
Doamne, creatia ta s-a retras in sine
Cu tine cu tot si orbecaim in nestire.

Doamne, da un pumn in bezna,
Sa creasca, Doamne, la loc cucuiul.
Unicornul, cand ii crestea cornul,
Era numai durere si cunoastere.

Lumea sorbita de hau
Se pierde in circumvolutii prea destepte.
Doamne, da-ti Doamne un pumn drept in frunte
Si mugind ia-o de la-nceput.
Si mugind ia facerea de la-nceput.”

Rugăciune – Marin Sorescu

durere si cunoastere, DA – asta pentru ca asa cum am aflat: cunoasterea inseamna durere. cu cat stii mai multe, cu atat doare mai tare. si apoi cunoasterea te ajuta/ te impinge sa faci conexiuni – intre idei, intre fenomene, intre oameni si locuri.

si facand conexiuni am inteles ceea ce nu voiam sa vad. cam ca o imagine care devine mai limpede odata ce te distantezi de ea, asa si situatia mea… mi-a devenit mai clara. Starea mea de fapt s-a clarificat privita in perspectiva si in lumina conexiunilor facute aproape fara sa vreau. fara sa vreau – pentru ca eu cam fug de realitate si adevarurile dure ale vietii, dar nah, creierul lucreaza, si atunci nu te mai poti ascunde de evidenta.

ironia vietii mele – eu am tinut cu Inima, dar Creierul m-a sabotat de cand ma stiu!

Publicat de: ultimulunicorn | martie 27, 2019

ma doare capul si un genunchi

stangul. stangul ma doare.

as putea scrie o piesa absurda cu titlul asta, dar e adevarat. chiar ma dor capul si un genunchi :))

o fi vreo legatura? o fi de la vreme? o fi de la varsta? hm. orice e posibil zic.

intre timp Bono canta cu Sinatra „I’ve got you under my skin…” , ceea ce as putea spune si eu despre durere! =))

hai ca si azi ne-am distrat putin. si mai urmeaza…

Older Posts »

Categorii