Publicat de: ultimulunicorn | iulie 11, 2020

In a shell

In zona mea de confort; zona de protectie. Acolo unde ma simt aparata de lumea rea si razbunatoare. In mod fals. Nu esti aparat nicicum si niciunde. Te poti ascunde dar nu poti fugi. Sau poate.. insa nu am de gand sa o fac.

wave

Acasa, in sanul familiei… sau in mintea mea. Blogul se include. Aici e bine pentru mine. Desi nu ma calesc aproape deloc pentru ce e afara.. just shit protected! si nici asta tot timpul. Dar ma inchid in mine crezand ca nu am nevoie de lume. Ma mint si stiu asta. Dar atata timp cat mi e bine.. e o minciuna frumoasa si comoda. Uneori imi tine de cald, alteori singuratatea patrunde si se face rece, atat de rece incat.. dar singuratatea e peste tot si atunci ce are lumea sa imi ofere ce eu nu am la indemana? Stiu, asta se cheama aroganta si inca platesc pentru ea.

Publicat de: ultimulunicorn | iulie 10, 2020

Cand viata nu e roz

Adică mai tot timpul. Iar atunci când e – e de la ochelarii de soare roz. It’s a make up!

pink

Tine de perspectivă, aia vreau să zic. „Important e ceea ce credem că resimțim.” Totul vine de la cap: perspectiva, percepția, punctul de vedere.. toate au legătură cu felul în care alegi să vezi viata. Alegi? Sau asa ți-e dat și nu prea ai ce face??

Asta e întrebarea! sau întrebările. Răspunsurile nu mai sunt treaba mea. E treaba filosofiei și le găsește fiecare. Mie mi-a plăcut poza.

Publicat de: ultimulunicorn | iulie 9, 2020

Incet dar sigur.

Ma vindec. Incet dar sigur.

Murim. Incet dar sigur.

Te uit. Incet dar sigur.

Timpul.. e de vina pentru tot. Schimbarea e unica constanta. Data viitoare am sa ma joc cu tine dupa regulile mele. Si daca asta a fost tot?

Publicat de: ultimulunicorn | iulie 3, 2020

Ce am invatat noi aici?!?

house md..mai exact – ce am invatat eu din 5 sezoane de HOUSE MD. Serial de care am devenit usor obsedata dupa experientele traite cu doctorii si cu spitalele. Pai, te invata lejer cateva lucruri importante si general valabile, zic eu:

1. Niciun doctor nu poate da garantii pentru simplul motiv ca nici el nu are idee de cum va evolua boala sau cat timp sau daca scapi – cu viata sau fara!

2. Orice doctor, indiferent cat de fantastic in profesia lui ar fi, e predispus la aceleasi boli groaznice ca noi toti. Mai intai de toate e si el om, apoi a facut Medicina. Logic, nu?

3. Nu are sens sa pun intrebari tampite tuturor doctorilor cu care ma intersectez pe traseu; verdictul nu se schimba si nici pronosticul doar pentru ca ai schimbat persoana.

Probabil cel mai sincer si simplu raspuns pe care l-ar putea da medicul ar fi: „Cum vrea Dumnezeu.” Dar nu o sa zica asa ceva pt ca ori nu cred in Dumnezeu, ori nu pot sa accepte ca nu au efectiv nicio putere asupra modului in care vor decurge lucrurile.. si nici nu e bine sa lase pacientului impresia ca nu sunt calare pe situatie si in control.

Deci nu o sa auzi cuvintele astea.

Din aceste motive si nu numai, am sa ma uit in continuare la serial. Mai sunt doar 3 sezoane. Trebuie sa aflu cum iese House de la „nebuni” (Clinica de psihiatrie adica – in care s-a internat la sfarsitul sezonului 5.).

Publicat de: ultimulunicorn | iulie 2, 2020

asta am facut

pentru ca tot am zis si m-am gandit la cat conteaza o gura de aer in plus.. pentru mine, pentru oricine are nevoie de aer si spatiu pe lumea asta – iata. am decis sa iti las si tie o gura de aer in plus, una.. mai multe.. cate ai nevoie, si ca atare am luat eu cu mine hotararea sa nu mai pun presiune, sa nu mai dau eu semne cand tu nu – sa nu mai fortez cu nimic aceasta stare bizara de lucruri in care nu stiu nimic sigur. Pentru ca oricum nu se poate sti ceva sigur vreodata, nu? So give it time. Timpul, doar el decide cu adevarat, noi doar mutam piesele pe tabla.

Publicat de: ultimulunicorn | iulie 1, 2020

O gura de aer in plus

sea side blue

Asta simteam la fiecare respiratie impiedicata ca si pasii mei pe alei, ca mai lipseste o gura de aer curat ca nu imi ajunge ce respir..

Pana acum nu ma gandeam la asta. Pana de curand orasul meu imi era de ajuns. Da, e aglomerat, da e poluat dar in naivitatea mea credeam ca e suficient aer si pentru mine, mai ales ca stau de cand ma stiu la marginea de vest a bucurestiului, care ce sa vezi – se extinde vazand cu ochii asa ca nu mai e chiar margine si poluarea ne a ajuns si aici. Acum nu stiu daca e de la poluare sau e mai mult o senzatie pe creier – aia ca ma sufoc, ca atunci cand eram mica si faceam febra – senzatia era de pacla mov pe creier :))) probabil as avea nevoie de dr house sa imi dezlege diagnosticul asta colorat. Ideea e ca ma bantuie gandul ca de fiecare cand trageam aer in plamani, lipsea o gura de aer in plus si uite asa creierul a ramas pe dinafara, mai putin oxigenat, pe termen lung mai afectat. Poate ar trebui sa fac ceva in privinta asta si sa nu mai fiu bantuita de gande *&%$#@! Doh.

Publicat de: ultimulunicorn | iunie 29, 2020

Cum e cu comunicarea asta

Pai e asa – in unele zile mi se pare ca nu am nevoie sa comunic cu nimeni. Clar nu am chef. Daca ma gandesc la ce as putea vorbi sau cu cine, parca mi se par numai nimicuri de care mai bine m-as lipsi. Economie de timp si energie. Am destule zile din astea. Si inainte aveam. Inainte de cadere. Si ma inchid in mine, eu cu gandurile mele.. alea care sunt, mai mult albastre decat gri si care de multe ori ma consuma mai tare decat o discutie idioata de convenienta. Dar nah. Singuratatea e atractiva, ce sa zic!

Asa ca e necesar sa comunicam, chiar daca nu pare. Deci am si zile – mai rar, clar- cand simt nevoia efectiva sa bat campii cu toata lumea si despre orice. E ca o sete arzatoare care trebuie satisfacuta cu tot soiul de vorbarii ieftine. Nu subiectul conteaza atunci ci faptul ca fac conversatie de „salon”, fac asocieri de idei si glume anemice si dau afara propozitii stupide care imi stateau in gat cumva. Blocau canalele de comunicare. Pentru ca trebuie sa port si discutii de duzina ca sa iasa alea adanci atunci cand e cazul. Nimeni nu poate fi tot timpul profund. E nevoie si de superficialitati si amabilitati! Deci sa nu ma mai simt prost pt ele ca nu trebuie si nici nu rezulta ca sunt o persoana superficiala. Suntem fiinte complexe si comunicam prin metode complexe si in moduri diverse! Asta era ideea. Suna a scuza, nu?

Am reintrat in grupul fostilor colegi de clasa din liceu, de data asta la initiativa mea. Vorbarie variata. Face bine. Si e necesara ca o solutie de desfundat tevile =))

Publicat de: ultimulunicorn | iunie 25, 2020

Orbecaind

Dezavantajul de a sta practic intr-un soi de defileu – doua blocuri de 10 etaje aflate fata in fata, la capete stau de straja doua blocuri mai mici, destul cat sa se formeze o asezare racoroasa dar unde cand trece un nor zici ca s-a facut noapte si unde vecinii iti arunca seminte in cap :)) asta imi placea cum suna, ideea e ca suntem destul de inghesuiti iar casa e racoroasa si intunecata. Merge. Pana de curand cand mergand dezechilibrat prin camere, si din ce in ce mai repede – in stilul caracteristic, la inceput mai greu.. acum in zig zag asa, si cu vederea in ceata pe partea dreapta, m-am descoperit practic orbecaind in cautarea – nici eu nu stiu a ce!

Am iesit afara numai ca sa descopar niste strazi inundate de soare, un soare care ma orbea la fel de nemilos – facand ochelarii de soare aproape inutili. Ar trebui sa ies sa ma plimb in ploaie..

O astept. Depind de fenomenele meteorologice? Nu asta e morala povestii. Iubeam ploaia oricum.. poate ca asta e. Ceea ce iubesti, vei regasi la capatul tunelului. Seamana cu: „ce ti-e scris in frunte ti-e pus!”

Publicat de: ultimulunicorn | iunie 23, 2020

Cai verzi..

denimicDeci cat de in serios trebuie sa ma iau? Nu ma pot opri sa visez la cai verzi pe pereti.. nici acum, cand poate ar fi cazul. Mi a placut si imi place cum e cu visarea. Compenseaza ceva ce lipseste? Mai mult ca sigur. Imi face rau? Ramane de vazut. Deocamdata cred ca stiu ce fac asa ca visez frumos in continuare. Nu e ca si cum ranesc pe cineva in proces. Nici macar pe mine! Cred ca am invatat sa imi domolesc visarile. Nu visele ci speranta ne omoara, corect? Totul e sa cunosti diferenta. E de ajuns?

Publicat de: ultimulunicorn | iunie 22, 2020

Daca nu o rostesti, nu e real

Daca nu e articulat, rostit cu voce tare, spus si altcuiva – atunci e ca si cum nu s-a intamplat. Credeam asta.

Probabil de aia aleg sa nu vorbesc uneori despre lucruri pe care nu le vreau intamplate, chiar daca nu mai pot schimba trecutul.

Dar prezentul.. aaa cu el e alta treaba. E mereu in schimbare. E ca plastilina. Il putem inca modela cum vrem.

De aceea aleg sa vorbesc despre tine. Iti rostesc numele si te invoc in fata lumii sa apari. Cum zice Erica:” cu aceasta bagheta, am facut o magie completa!” , pentru ca nu numai copiii cred in magie. Uite eu sunt dovada vie!

Older Posts »

Categorii