Publicat de: ultimulunicorn | martie 5, 2021

Keep me sane!

Fara sa imi dau seama in mod special, sunt multe chestii marunte – aparent banale si lipsite de importanta, care de fapt ma tin pe linia de plutire atunci cand toate corabiile par sa mi se scufunde, nu am nici o barca de salvare, nici colac, si nici sa inot nu am habar – nici macar cat eriica care in prezent inoata pana la mijlocul bazinului doar ea, fara instructor, „calare”pe un bat din ala plutitor. Nu ii e teama de apa cum imi e mie si asta e mare lucru, clar.

Pentru ca de la asta pleaca tot – de la frica asta ilogica care iti ingheata simturile – in loc sa abordez orice noua provocare cu calm si increderea ca o scot la capat, solutii sunt peste tot in jurul meu, doar sa privesc cu atentie si rabdare „problema”.

Chiar de curand – am „inghetat” cand o masina mi-a bagat farurile in ochi, si asta se petrecea intr-o parcare de mall, hai kaufland, si nu eram nici de capul meu acolo – traversam agale randurile de masini impreuna cu el. dar reflexul ala idiot de a ma bloca in fata pericolului.. shit – inca il mai am in cap si nu stiu cum sa scap de el *&^%$#@!~

Ziceam de micile chestii care ma tin „intreaga” in ciuda a tot si a toate: spalatul pe dinti – bai da, ajuta sa iti vezi figura in oglinda si sa petreci cateva zeci de secunde cu tine, macar la prima ora a zilei, dupa ce ai cazut din pat si apoi inainte sa te pui la somn; pe urma mai am minutele de dans in bucatarie – singura sau cu erica, singura cand imi prepar ceaiul sau spal vase – conteaza, minutele alea de epurare prin muzica si dans, ce sa zic. sunt sigura ca toti avem „ancore” din astea, care sa nu ne lase sa ne ducem in jos – de fiecare data cand pare ca terenul fuge de sub noi. Imi aduc aminte de statutul meu – si care imi sunt responsabilitatile zilei, apoi vad un ep din American Gods si iar nu mai stiu sigur pe ce taram ma aflu :)) ca e bine sa si uiti de kkturile de zi cu zi uneori.

Publicat de: ultimulunicorn | martie 3, 2021

Baba mea si mosul nostru al tuturor

Incepem cu inceputul – azi baba mea, a lui Cherie si a Ericai!!! 3 in 1 cum ar veni si cum imi da mie in toate aspectele cele minunate ale vietii mele fantastice :)))

Toate bune si frumoase, o zi superba inca de la drumul spre munca – care azi a luat-o prin centrul orasului, asa ca am avut ocazia sa revad bulevarde insorite pe care aproape ca le uitasem. Fac cu usurinta abstractie de trafic cu frati-miu si cumnata pe scaunele din fata ale masinii, practic am avut entertainment de top si asta fara sa mai pun la socoteala show-ul de la morning glory al lui exarhu.

Asta mi-a trimis-o Cherie pe whapp – ca tot i-am amintit ce sarbatorim noi azi. asa ca am meritat-o!

Una peste alta – azi, 3 martie – baba mea frumoasa chiar daca nu asa devreme acasa, totusi e tare placut sa ajungi seara acasa de la birou si sa te intampine o oala de fasole verde, un castron de capsune si un copil care nu e al tau – si care iti umple casa de rasete!

A, si bineinteles mama.

Publicat de: ultimulunicorn | februarie 27, 2021

M-am gandit

Si stiu acum ce vreau: nu vreau o floare, prea repede se ofileste si moare.. si nu mai am nevoie de inca o reamintire a ceea ce va fi sa fie. Vreau un creion. sau chiar si un nasture. ceva pe care sa stiu ca il am de la tine. sa il tin cu mine si sa imi fie bine.

Atat.

Publicat de: ultimulunicorn | februarie 24, 2021

Vaccinul sinucigas *&^%$#@!~

Hai ca asta e chiar TARE! evident ca uitasem ce mi-a trecut prin cap acum nici macar 6 ani.. dar m-am amuzat si de data asta recitindu-ma. mno.

Ultimulunicorn's Blog

sau moartea programata, sau vaccinul bomba cu ceas. oricare – ideea e tot aia:

cum ar fi daca s-ar inventa un vaccin pe care sa ni-l putem face, de buna voie si nesiliti de nimeni, si in totala cunostinta de cauza – un vaccin ale carui efecte sa fie protejarea de moartea prin imbolnavire o bucata determinata de timp (10, 15, 20 de ani) si apoi la expirarea timpului prevazut – moartea sigura si fulgeratoare a omului vaccinat.

trecem peste problemele morale, intrebarea pe care mi-a pus-o m a fost dar de ce nu te sinucizi pe loc, de ce sa mai astepti? pai nu stiu exact, dar impresia mea e ca un vaccin ca asta care mi-ar limita timpul pe pamant, m-ar obliga cumva sa privesc viata mai in serios! adica ar ridica nivelul calitativ al existentei odata inchisa intr-un interval de timp cunoscut. Ar disparea gandul ala ca…

Vezi articolul original 117 cuvinte mai mult

Publicat de: ultimulunicorn | februarie 24, 2021

Inchipuire

De Drag-o-bete

E Dragobetele!

Am sa te rog sa iti pui costumul de sarbatoare.

Uite, si eu imi pun palaria de soare

pentru ca ma simt drago-beata de fericire..

O sa fim doi drago-beti eleganti.

Ce conteaza ca tu nu esti aici cu mine?!?

Putem sa ne inchipuim – cum zice Erica.

E Dragobetele! E voie la inchipuire!

Publicat de: ultimulunicorn | februarie 19, 2021

Eram o insula

asa cum toti suntem, mai mult sau mai putin. si daca inainte eram o insula, o biata insula in mijlocul oceanului singuratatii si disperarii.. acum sunt cu totul alta galaxie!!! cu totul alte legi mi se aplica, alte limbi si alte muzici imi suna in creieri.

Aici pe Pamant sunt surda de urechea dreapta, nu prea mai vad cu ochiul drept.. si pare ca m-am izolat de restul lumii in mine undeva. dar nu e asa. eu in Galaxia mea am o lume absolut noua, numai a mea. pe care o impart cu cine vrea ficatul meu! si cu cine stie mai ales – sa se poarte in ea. DA.

In alta ordine de idei, cu primii bani castigati la noul job mi-am luat bineinteles o carte tare si o pereche de ochelari de protectie pentru calculator, si ca sa imi dea un aer mai savant – ciudatenia nu mai imi era de ajuns!

bine, am mai luat vreo trei carti pe langa – dar ASTA mi-o doream rau si o consider cadou anticipat de ziua mea. al meu pentru mine, ca cine altcineva stie mai bine ce imi doresc si imi face cadouri mai nimerite?!? miki se apropie cel mai tare pana acum.. apoi e cherie :)) daca ar fi sa fac un clasament al cartilor primite. Sper sa nu citeasca totusi niciuna dintre ele, ca sa nu fie nevoie de justificari.

Publicat de: ultimulunicorn | februarie 13, 2021

Asta cu Oasele..

//So I’m there
Charging around with a juggernaut brow
Overdraft speeches and deadlines to make
Cramming commitments like cats in a sack
Telephone burning and a purposeful gait
When out of a doorway the tentacles stretch
Of a song that I know
And the world moves in slow-mo
Straight to my head like the first cigarette of the day//

Asa m-a „lovit” pe mine cantecul asta, si versurile lui.. cand l-am auzit prima data.. ani buni de atunci, dar inca si-a pastrat efectul de bomba in intestine – de fiecare data cand il reascult. Asa sunt unele cantece.. dar si unii oameni – care reapar in viata ta – pentru ca asta e ideea cred, sa nu fie acolo zilnic, sa stii de unde sa ii iei si eventual sa uiti de ei. ca nah.. uitarea se presupune ca e omeneasca!

NU. efectiv re-apar din ceata.. si iti repornesc mecanismele, angrenajele incremenite in adormire – se trezesc.. si – ia te uita! – se reia filmul ala de rula si acum 15 ani in capul tau :))

Sa nu o iei razna?!? pai ce am invatat noi din experienta aceasta, in tot intervalul asta care a trecut??? am invatat ca timpul, sau trecerea lui – in cazul de fata, e IRELEVANTA. Date fiind aceleasi personaje si aceleasi imprejurari ( aceleasi???) se ajunge inevitabil la EXACT acelasi deznodamant. Hai ca ma amuza deja :)) Ok. Intrebarea e PANA CAND??

si la ea, ca si la altele nepuse, se va raspunde de la sine.. pe parcurs.

KEEP CALM AND ENJOY THE RIDE!

Publicat de: ultimulunicorn | februarie 12, 2021

Femeia in bej si masina neagra

Ninge feeric. In fata blocului o femeie in palton bej si cu cipilica asortata, curata discret de zapada o masina mare si neagra. Am stat putin si am privit.. timp in care niciun gand nu mi-a trecut prin cap. Pauza.

Azi e fara cafea. am facut un ceai de sunatoare cu lamaie. aseara m-a durut ficatul. nu m-a mai durut de o vreme, aproape ca-l uitasem. a tinut sa imi reaminteasca ca e si el cu noi.

s-au adunat niste chestii.. care s-au pus pe ficat!! acum il curat cu ceai de sunatoare. mno.

citesc o carte scrisa de Simona Catrina. una dintre cele mai apropiate prietene de cursa lunga pe care le am – are exact acelasi nume, dar o poveste de viata total diferita. Simona mea si-a gasit sotul inca de pe bancile liceului, au 3 baieti mandri si o viata relativ tihnita. fara cautari, fara asteptari, fara dezamagiri.. asa cum descrie scriitoarea Simona in cartea ei. si care scriitoare, cand isi gasise totusi iubirea vietii si au batut palma la primarie.. se imbolnaveste de cancer si moare in urma unui infarct – in „floarea vietii” cum se zice. Pai sa nu-ti bagi toate picioarele prin toate orificiile?!? &^%$#@!~ cine sa inteleaga toate mortile astea.. eu nu.

pot sa mi le explic. asta da. pot sa imi explic aproape orice – dar in forul meu interior, acolo unde vorbim doar eu si cu mine – recunosc ceea ce nu pot mereu intelege. aia e. se cheama Limitari.

asa cum azi nu pot bea o cafea, tot asa nu pot pricepe TOT. Dar e si maine o zi, nu? Poate maine..

Publicat de: ultimulunicorn | februarie 7, 2021

Separari

Nu trebuie sa lasi lumile sa se amestece! sa se scurga una in alta..

Lumile trebuie tinute separat. in sertare bine aerisite. Lumea mea, lumea reala, lumea de vis..

Am cel putin trei.

Si cate putin din tine in fiecare dintre ele.

Tu esti motivul pentru care uneori le amestec din greșeală.

Venus with drawers – Dali

Ce ti-e si cu lumile astea.. / toti le avem. sau ar trebui. E ca atunci cand citesc cate trei carti in paralel. (acum am doar doua – una la culcare, una in sufragerie – pentru evadari pe timpul zilei). dar e mai mult decat atat..

Sunt parti distincte din tine care impreuna alcatuiesc o bucata din Universul tau – ca nu stiu cum sa explic mai bine! si tu esti in toate cumva. sau doar o idee a ta. ceva ce ar trebui sa fie ceva mai mult decat este..

Pai da, pentru ca totul a inceput cu o poveste.

ramane de vazut cum se va termina – dar nu trebuie sa se termine inca. hai ca se mai poate! mai e loc prin sertare, mai am lumi de construit.. mai sunt povesti de spus. stiu sigur!

Publicat de: ultimulunicorn | februarie 3, 2021

Confort zone

Mi-am luat de lucru acasa. bine ca se poate!

Incepusera sa ma apese.. drumul cu masina, stopurile, multitudinea de masini, avalansa aia care nu se mai oprea – si care nu mi-a lipsit deloc, mai ales ca eu inainte calatoream cu tramvaiul + metroul si o carte in traista.. ce vremuri! Cornu’n carte, mers pe jos.. fie ploaie fie vant – te simti altfel cand dai piept cu ele.

Acum, confortabil in masina… ma simt si prost cand cumnata mai claxoneaza cate un pieton ratacit in calea masinii. nu de mult – chiar eu puteam fi in postura aia. ok, il ascultam pe exarhu pana la birou si radem la discursurile lui aiurite, eu rad in special la rasul lui, ala de pisica calcata pe coada :))), dar orisicat – acasa cu erica e mai bine! stiu.. I have to let go soon.

Dar inca putin macar.. hai pana incep gradinitele din nou! deci mi-am luat cu mine laptopul si 2 dosare groase, si azi imi diger gandurile si treburile si amarul in intunericul confortabil al locuintei mele de la etajul 1, scara 3, copaci in fata..

Older Posts »

Categorii