Publicat de: ultimulunicorn | iulie 15, 2019

In lumina diminetii

Aceeasi imagine. Alta lumina. Black and white… lumina diminetii reduce totul la esente. Aproape ca simti aerul rece… si taios al inceputului de zi.

Lumina schimba perspective. Chiar daca stiam asta, tot ma surprinde cat de mult poate schimba totul. Pare ca schimba pana si substanta lucrurilor.

„Let’s cut to the chase” sort of message.

morning light

Prefer diminetile. din cauza oportunitatilor pe care le contin. atatea posibilitati…

Reclame
Publicat de: ultimulunicorn | iulie 15, 2019

Simplitate si verticalitate

scara

ceva gen negru pe alb – chiar daca erau si tonuri de gri, stiai ca erau acolo tocmai pentru a face trecerea intre negru si alb, mai lina, mai suportabila, mai placuta. celelalte cateva nuante colorate – aduceau un fel de plus valoare intregii experiente.

era o experienta cat se poate de simpla si directa. lipsita de ocolisuri sau dedesubturi. totul era in lumina zilei, putinele umbre dadeau o nota de adancime si realitate.

era atat de simplu! atat de echilibrat…

atunci m-a izbit:

oare cat de greu e sa imaginezi ceva atat de simplu?!?

Publicat de: ultimulunicorn | iulie 9, 2019

Good story turned bad

Imi dadea impresia unui individ care merge la sigur. chiar daca asta insemna sa caute abordarea perfecta, ceea ce presupunea timp, rabdare si foarte multa atentie la detalii. El era dispus sa o ia incet pentru a fi sigur de reusita.

Cand toti ceilalti se grabeau si isi aruncau astfel sansele pe fereastra… stilul lui era ceva nou, sau poate nu nou – ceva demult pierdut, uitat si deci acum atat de neobisnuit incat aproape ca parea nou!

Am zis ca merita o sansa – macar pentru cat timp dedicase acestei intreprinderi minutioase. O sansa merita oricine – teoretic vorbind. Insa eu nu dadeam usor sansa asta, si mai ales nu oricui. Pe scurt – am ales sa i-o dau lui.

Undeva in spatele mintii mele paranoice deja incoltise gandul ca mai mult ca sigur va fi o sansa irosita… ca si el o sa ma dezamageasca mai devreme sau mai tarziu.

Ei poate ca da, dar „sau mai tarziu” asta… merita tot deranjul!

Niciodata nu poti sa stii cat dureaza. Poate dura cat o viata.

story

Publicat de: ultimulunicorn | iulie 8, 2019

SF de iulie

A venit intr-o joi. S-a instalat pe canapeaua din camera de zi.

La inceput am crezut ca e un aranjament temporar…pur si simplu nu aveam niciun motiv pentru care sa cred altceva. Ar fi trebuit sa imi dea de gandit felul in care a pus stapanire pe spatiul comun si pe dulapiorul din baie.

Cu timpul …

Cand ne am dat seama era deja prea tarziu.
Diminetile devenisera incomode. Weekendurile aproape insuportabile. Preferam sa evit sa intru in camera de zi sau si mai grav sa evit sa vin acasa. Incepusem sa dorm pe la cunostinte…mi se dusese vestea ca vin in vizita si uit sa plec acasa. Umblau vorbe chiar ca as suferi de o forma rara de Alzheimer. Uit ca nu e casa mea si dorm pe unde apuc.
Ar fi trebuit sa ma deranjeze dar comparativ cu rusinea asta disconfortul propriei case era mult mai greu de suportat.
Situatia nu mai putea continua.
Nu vedeam decat o ultima solutie…
Am descoperit cu uimire cat e de usor sa faci rost de o arma. Am decis ca trebuie sa fie o arma, un revolver mai exact. Parea cea mai sigura cale de a rezolva definitiv „problema” cu care ma confruntam de ceva vreme deja.
Urma sa imi zbor creierii.
Alta scapare nu vedeam…
Disperarea pusese stapanire si pe camera mea preferata: bucataria.
the dispair
Publicat de: ultimulunicorn | iulie 7, 2019

„Coincidenta?!? Nu cred!”

am inceput  cu un citat din Exarhu – Morning Glory pentru ca da imi e dor de vocea lui si de umorul lui dement cu care imi incepeam zilele de luni pana vineri, acum pana in septembrie mi-am pus pofta in cui dar tot nu ma astampar – ca dovada il ascult pe podcast, ii recitesc cartea cea roz despre fericire, orice ca sa treaca vara asta mai vesel.

Titlul nu e ales la intamplare, nimic nu e la intamplare, si chiar ilustreaza perfect firul gandurilor mele in clipa asta.

acum doua saptamani mi-a venit mie asa sa fac ordine in telefon, in agenda mai exact. adica sa mai sterg din contactele vechi pe care nu le folosesc. nu stiu daca asta e o practica comuna, altii poate se straduie sa adune cat mai multe contacte – ca pe fb, mie mi se pare ca in telefonul meu nu au ce cauta decat oamenii cu care chiar am ce imparti.

o idee, o maslina, o plimbare, un pahar de vorba sau de vin – cum ar fi.

mno si mi se puse pata sa il sterg din lista de Craciun pe avocat. cine ma citeste mai de prin 2014, finala Argentina – Germania – stie despre ce vorbesc… cine nu, stati calm nu ati pierdut mai nimic. eu da. am pierdut mai multe nopti… dar am si castigat niste experienta in deplasare. mno.

deci – il sterg de peste tot. din memorie inca nu am cum. ma bazez pe Alzheimer ca ma rezolva el =)) gluma sadica, stiu. plus ca nu vreau sa uit chiar tot legat de el, doar ultima noapte.

il sterg in conditiile in care noi nu ne mai auzisem de aproape 3 ani. deci timp suficient in care oricare dintre noi sa fi dat un semn de viata daca simtea vreo nevoie… dar nu. bine el a mai incercat sa sune o vreme, dar a renuntat dupa al treilea refuz de a ne vedea. tot zic ca putea sa mai incerce dupa un timp! berbec incapatanat ca mine, nah.

in mod bizar – absolut bizar chiar, in urmatoarea noapte – pe la 2:37 am, suna telefonul – pe care nu l-am auzit, pentru ca nu dorm in aceeasi camera cu el, cu telefonul adica.

numar necunoscut, evident. doar ce il stersesem. dar oarecum familiar… mai ales ca ma holbasem putin la el inainte sa il scot din agenda, plus stilul – telefoane dupa ora de culcare… si ma gandesc nu cumva?… asa ca introduc numarul in agenda, si imi apare contactul pe whapp – chiar el!

dragon fly

acum – ma gandesc ca o fi avut un motiv serios sa ma sune la ora aia si dupa atata timp. incerc sa nu ma gandesc la ce e mai rau… o veste rea adica. dar pentru ca ma framanta putin – si mai e si timingu’… adica pe bune?!? la o zi distanta de momentul cand am decis sa il scot din lista – coincidenta? nu cred in asa ceva. mai degraba ma gandesc ca Universul vrea sa imi spuna ceva… dar nici sa il sun eu nu vreau asa ca ii trimit un SMS:

„?” – atat.

daca are ceva important de comunicat, o sa revina. daca a fost o greseala – o sa renunte.

a sunat. sambata seara, ora decenta desi usor inaintata.

„Deranjez?” – zice.

„Acum chiar nu.” – zic.

„Mai tarziu?” – intreaba.

„Mai tarziu, ce?” – raspund

„Deranjez mai tarziu?…”

eee… tot de astea ne tinem. dupa 3 ani de tacere el vrea sa ne vedem. nu merge asa. sau nu mai merge. poate m-am desteptat, poate am obosit, poate a trecut momentul.

deci nu.

si totusi… ramane „coincidenta” si cu ea intrebarea: ce a vrut universul sa imi transmita???

Publicat de: ultimulunicorn | iulie 5, 2019

ploua cu soare pe Pieptanari 31

iar eu imbracata de vara, explozie solara – culori de plaja… sandale de piele de la Benvenuti – adica efectiv ca o floricica… dau sa ies de la metrou si ma trezesc intr-o baie de lumina si udata de o ploaie vesela si rapaitoare.

acum eu fiind dotata atat cu ochelari de soare cat si cu umbrela (si inca asortate ambele accesorii :)) – ca deja o furtuna trecuse peste mine, dar am asteptat cuminte la birou sa se linisteasca pana sa ies din nou afara – acum ma plimbam pe Pieptanari cu ochelari de soare si umbrela de ploaie!!! bine plimbam e impropriu spus – ca eram pe drum spre trezorerie si in interes de serviciu, dar astea sunt detalii neimportante si neinteresante, nici nu stiu de ce le-am mentionat.

deci ochelari de soare si umbrela si eu in sandale pe ploaie.

nebunie. dar o nebunie frumoasa. zambeam de soare si zambeam de bucurie… si nu era nimeni sa imi faca o poza asa ca mi-am facut eu una in minte, si acum am zis sa adaug si cuvinte ca sa se stie.

si mai e si vineri. asa e cand se aliniaza planetele 😉

Publicat de: ultimulunicorn | iulie 2, 2019

Hai sa schimbam cuvinte

sa schimbam doua vorbe.

de cate ori nu am inceput asa invitatia sa ne vedem? e ca un pretext la intrevedere. hai sa schimbam cuvinte!

iti dau doua vorbe calde de la mine, tu da-mi o ironie fina de la tine.

schimb o idee fixa de-a mea pe o obsesie veche de-a ta.

vesti bune nu am. pentru noutatile tale iti pot da doua glume culese de la altii…

schimb de cuvinte. nimic mai usor.

am si niste tristeti dar pe astea le tin aproape. nu le vrei, stiu bine. asa ca le pastrez cu mine inca o vreme. nu le dau decat pe niste vorbe din inima – si astea sunt rare.

imi dau seama ca ideea era sa imi schimb gandurile de fapt, cu unele mai luminoase.

Publicat de: ultimulunicorn | iunie 28, 2019

e vineri iar

azi chiar am inceput, in mod special, mai devreme programul.

ocazia speciala fiind cauzata de faptul ca s-a terminat licitatia, s-a semnat acordul cadru si contractul subsecvent – primul din seria asta, inclusiv prima factura! bun.

deci mai devreme la birou, si pentru ca nu l-am prins pe exarhu, care de luni intra in vacanta – pana in septembrie *&^%$#@!~… (adica ma bucur pentru el ca e in vacanta, nu ma bucur pentru mine – ca eu NU sunt! pana aici e limpede, da?) deci din cauza asta – si pentru ca pot, acum ascult podcastul de luni!!! si suna bine. el oricum visa inca de luni la ziua de vineri – care e azi, si care a insemnat ultima zi de morning glory pe vara asta.

ok. astea sunt cam toate datele ecuatiei.

deci eu cu exarhu si cu gandurile mele… ma intretin bine cu asa companie selecta.

„atat s-a putut.”

WhatsApp Image 2019-06-28 at 11.18.52ps. iar de luni vine Ericaaaaaa!!! deci totul e bine. ceea ce va doresc si voua!

Publicat de: ultimulunicorn | iunie 25, 2019

happy end

nimic mai minunat decat sa incepi ziua cu un blocaj la tramvai, inca unul – si vara abia a inceput. bine, ca ma prind de asta dupa 15 minute pe peron… in ploaie marunta si soare (ieri a fost sarbatoare), timp in care ambele peroane s-au aglomerat si niciun tramvai nu a fost zarit pe niciunul din sensurile de mers. adica nici nu s-a dus, nici nu s-a intors…

si vad ca incepe lumea sa se agite, sa vorbeasca la telefoane si treptat sa elibereze peronul – plecand care incotro. adica se prinsese de veste ca e groasa, niciun tramvai nu se vedea inca de la Plaza… deci care sa fi fost sansele sa ajunga la noi, 4 statii dupa – in timp relativ util.

probabil din cauza ca aveam si febra – reactiile imi erau incetinite considerabil, in mod egal si capacitatea de a ma enerva – care altfel e la cote inalte. acum eram mai mult consternata si lipsita de puterea de a cauta alte alternative de ajuns la birou… mers pe jos, masina, Doamne fereste – taxi!

am dat si io pe whapp ca ajung cu intarziere – f relaxata, si m-am pus sa astept alaturi de cei cativa ramasi cu mine, si de cei care picau in necunostinta de cauza pe peron – plini de speranta ca apare tramvaiul si ajung nesifonati, netranspirati – la munca. Slaba speranta… dar inca mai traia! adica si blocajul ala – cat sa tina?!?

am ajuns la birou – cu sauna gata facuta! cat e de la temperatura cat e de la conditiile de calatorie cu transportul in comun (tramvai+metrou) nu vom sti niciodata.

leacul o cafea fierbinte, ironic nu? dar bautura fierbinte face cel mai bine cand esti lesinat de canicula. mie imi face. am baut doua la foc rapid. acum de bine ce mi-am revenit, o iau din loc spre spital cu o factura.

daca voi supravietui acestei zile de marti – ramane de vazut.

ps. cum am racit in ultimul hal pe caldura asta? curentul din metrou.

pps. Doamne, da-mi teleportare mai repede daca se poate.

Publicat de: ultimulunicorn | iunie 22, 2019

finally shazam!

adica filmul. de film zic aici.

pe care voiam sa-l vad inca de cand am aflat ca o sa apara… pe care nu am reusit sa il vad la cinematograf – unde filmele 3D imi dau dureri de cap si a trebuit sa zic PAS.

shazam

dar stiam ca o sa apara online… unde a si aparut destul de repede, si pana aseara nu am fost in stare sa ma mobilizez si sa il vad. doh!… numai eu fac d’astea. adica sa vrei ceva din rasputeri dar cand e la indemana sa il ai… sa faci nazuri. dap, asa se intampla.

si nu m-a dezamagit deloc! am ras ca proasta in noapte… am si plans putin la vreo 2 scene (descarcare nervoasa zic) per total – satisfactie garantata!

si uite asa cand Blue cand Pink, starile mele alterneaza precum curentul electric,AC/DC scrie pe mine. desi am senzatia ca aceasta comparatie e usor trasa de fire :)) starea e ROZ si sper ca ma tine.

3shazam

a, si inca ceva: la intrebarea ZBOR sau INVIZIBILITATE? raspunsul meu este, in mod clar si definitiv – TELEPORTARE. care daca ma gandesc putin e un fel de 2 in 1 – adica un zbor invizibil :))) sa ma duca egzact acolo unde vreau sa fiu, fara disconfortul calatoriei pana la destinatie. si da da stiu si partea care zice ca placerea calatoriei trebuie sa conteze cel putin la fel de tare ca satisfactia de a fi ajuns catre unde te indreptai, dar eu nu am rabdare sa ma bucur de drumuri, mai ales de alea prin oras, vara… sau in general – drumurile cu transportul in comun. de masina personala nu poate fi vorba – la temperamentul si impulsivitatea mea plus imprevizibilii/ a se citi „idiotii”, din trafic – la spital direct cu oase rupte, sau si mai direct la IML pe masa.

so, NO.

Older Posts »

Categorii