Publicat de: ultimulunicorn | martie 27, 2019

Autosugestia e de baza

ploaie cu soare pe alocuri

vremea mea preferata – de ploaie calda, cu soare inainte, dupa si daca se poate chiar si printre picaturile de ploaie, e mai mult decat perfect!

imi da o stare buna, sufleteste vorbind. o stare de proaspat, de inceput… de BINE. ca si cum ploaia ar spala niste pacate, mizerii… din astea, iar apoi soarele ar da o noua speranta, pe langa sperantele pe care le cultiv deja in beci, ca pe ciuperci :)))

cred ca niciodata nu sunt destule sperante! cumva eu le confund cu inceputurile, cu diminetile, cu primaverile. adica tot ce e nou si promite – e Speranta. asta pana o irosesc :))) si tot asa.

Concluzia – atata timp cat exista maine – e bine.

nu stiu ce am patit, zici ca sunt optimista si doar stiu ca nu sunt asa ceva. cred ca imi tin eu mie un fel de discurs motivational – sa ma treaca cu bine si de primavara asta :))

Reclame
Publicat de: ultimulunicorn | martie 25, 2019

lipsa spontaneitatii

pe asta as trece-o pe lista defectelor mele. desi eu nu o consider asa un mare defect.

pur si simplu fac parte din acea categorie de oameni carora nu le plac surprizele! eu vreau cu preaviz. imi place sa anticipez, sa ma pregatesc sufleteste – nu sa fiu luata pe nepusa masa si pusa in fata faptului implinit. consider frustrant sa nu mi se lase timpul si placerea anticiparii evenimentului.

acum daca ma gandesc la o surpriza neplacuta – faptul ca nu am „beneficiat” de preaviz poate insemna ca am fost scutita de timpul ala in care mi-as fi facut o mie de ganduri si griji si poate e mai bine fara ele. e posibil si asa. dar tot pt „fara surprize” as vota.

asta e. lipsa spontaneitatii e a mea.

Publicat de: ultimulunicorn | martie 23, 2019

back to Alice and just in time for lunch

march rabbit

‘cause we are in March. my favourite month of the year, first month of spring… and all that pink perfumed stuff. and flowers… flowers!!! :)))

si vine ziua mea! ei da, aici voiam sa ajung – si la Alice, imi era dor de ea. Am descoperit-o recent in Carturesti Carusel – editie pretioasa, pagini aurite, coperta cartonata, ilustratii alb-negru si toate cele, dimensiune redusa / usor portabila, limba engleza. Trebuia sa o iau atunci, dar am avut o retinere… financiara – recunosc, insa lucrurile nu vor ramane asa: ma intorc dupa ea, pentru ca simt ca trebuie sa o am.

o sa fie cadoul meu pentru mine.

ramane intre noi. 😉

Publicat de: ultimulunicorn | martie 20, 2019

deci fugim de cand ne stim

„…toate acestea, …nu vor servi oamenilor decat pentru ca sa fuga de ei insisi si de telurile lor, inconjurandu-se cu o retea din ce in ce mai deasa de divertismente si preocupari inutile.”

Hermann Hesse – Lupul de stepa

De ce anume fugim? aia e intrebarea pe care probabil merita sa ne-o punem.

Publicat de: ultimulunicorn | martie 19, 2019

Viata e o poveste

basmasta asa ca sa il contrazic pe Smiley – care zice ca: „Viata e o joaca / grabeste-te c-o sa treaca.” mno. parerea lui.

eu zic ca viata e o poveste cu de toate – dragoste si moarte, si multe altele adaugate, unele pe care le vrem, altele la care nici nu ne gandim si tot asa. cu oameni buni si rai cu oameni frumosi si cu oameni urati, cu ingeri dar cu si mai multi demoni mai ales personali, astia asa vin – personalizati :)) O poveste cu locuri gri si cu locuri insorite…  Viata e o poveste pentru toata lumea si pentru fiecare in parte – dar mai ales Viata e o poveste pentru Inima.

care se spune cu si se resimte la – Inima.

asa ca daca Inima e amortita sau rece – viata chiar ca trece… fara sa o simti. si atunci te asteapta regretele. de asta mi-e groaza mie.

Publicat de: ultimulunicorn | martie 15, 2019

Lupul de stepa si Erika

„…amandoi eram niste oameni singuratici si dificili, inruditi oarecum prin suflet si prin boala sufletelor noastre, ramaneam astfel legati, in pofida a tot ce se intampla.”

Hermann Hesse – Lupul de stepa

Erika era iubita lui – lucru care mi-a scapat la prima citire. acum insa m-a izbit natura relatiei lor – si explicatia lui pentru faptul ca in ciuda a tot si toate – ramaneau legati.

ce sa zic, ma intereseaza aspectul. cum pot niste oameni – traind separat si atat de diferit, sa pastreze asa o legatura nealterata in timp, adica e pe bune sau asa vreau eu sa cred?!?

E vineri si e totusi devreme pentru intrebari retorice la cafea. sa le pastram pentru pauza de pranz zic.

Publicat de: ultimulunicorn | martie 13, 2019

13 03

dupa cat de bine a decurs ziua – ar fi putut fi si marti.  marti 13. macar era o treaba.

oricum saptamana a inceput isteric inca de duminica seara. nici nu stiu – atunci incepe saptamana? sau atunci se termina aia dinainte?

aiurea pe toate planurile.

a, si am mai aflat si asta: luminita de la capatul tunelului… era acceleratul!

Publicat de: ultimulunicorn | martie 11, 2019

Cuvintele

adica instrumentele cu care ne exprimam ganduri, emotii, cu care descriem imagini, prin intermediul carora comunicam sau incercam sa o facem – pentru ca de multe ori „manuirea” nepriceputa a cuvintelor poate rani mai repede decat comunica o stare sau un sentiment. asta e riscul, da. si atunci cuvintele dor.

cuvintele pot reda sau crea o lume – o alta lume in care uneori sunt ispitita sa ma ascund de cea reala. dar de fapt – de ce nu ar fi lumea cuvintelor la fel de reala sau poate singura adevarata?

„thought is real physical is the illusion”

Cuvintele sunt culorile cu care pot picta o lume, caramizile cu care pot ridica palate…

Les Mots – Jean Paul Satre

„Cuvintele” – cartea pe care o re-citesc acum. unele carti simt nevoia sa le recitesc. motivul sincer si banal e ca le uit si nu raman decat cu sentimentul ca mi-au placut si ca vreau sa ma mai pierd in ele, si atunci le iau de la capat. Uitarea poate fi un dar.

E bine sa uiti.

doar ca unele lucrui nu se uita. raman. se aseaza si prind radacini. uneori dau si roade. sunt lucruri care nu se lasa uitate – si nu inteleg pe deplin din ce motiv sau care e mecanismul care face creierul meu sa stearga amintiri urate sau intregi carti citite dar sa se agate in schimb de detalii marunte… de frimituri de viata – pe care mi le insira ca pe ata intr-un sirag amestecat de emotii si regrete, filme, flori, baieti si fete :)))

mno. o avea el un plan. lucreaza poate la colajul povestii mele, filmul ala pe care se zice ca il vezi inainte sa mori.

Publicat de: ultimulunicorn | martie 6, 2019

Lumina din privire

Si chiar daca nu imi pasa sau macar zic ca nu imi pasa, deci asta inseamna ca nu vreau sa imi pese, tot ma compar cu ei. E inevitabil.

pe strada, in metrou, la spital, prin mall… chiar si pe scara blocului. comparatia cu vecinii e cea mai savuroasa – peretii la bloc sunt subtiri… se aud destule pe care n-ai vrea sa le auzi!

Si nu totdeauna concluzia e in favoarea mea. Dar nu e sanatos sa compari aparente. Si atunci ma gandesc ca e foarte posibil ca lucrurile care conteaza sa nu fie cele care se vad/aud prin pereti. Dar care?

Cred ca totul se poate reduce la lumina din privire. Ea chiar conteaza. asa stii daca ai in fata un om mort sau un om viu, un om care iubeste sau un om care s-a stins de mult. un om care traieste pentru ceva, sau cineva care o face din inertie…

Clar, Lumina din privire conteaza. Dar nici ea nu e TOTUL.

Publicat de: ultimulunicorn | martie 4, 2019

am avut si eu un vis :))

am visat ca stateam la un fel de coada pentru inscriere la manastire. adica urma sa intru la manastire si trebuia sa optez pentru un anumit ordin sau categorie… ceva gen Harry Potter si cele 4 case in care se incadrau micii vrajitori :)))

4houses

in cazul meu – aveam posibilitatea sa depun eu cerere pentru o anumita „casa” sau sa fiu evaluata si repartizata. faza era ca ma gandeam ca daca eu vreau intr-o casa care nu mi se potriveste si in care nu am sa ma acomodez… imi ratez cariera! si ca mai bine ma las evaluata si incadrata de ei decat sa gresesc pe mana mea. ceea ce e cam aiurea – adica teama asta ca poate totusi nu ma cunosc atat de bine, incat si in somn prefer sa pasez responsabilitatea alegerilor mele altcuiva.

si de unde pana unde – la manastire?!?

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii