Publicat de: ultimulunicorn | Iulie 4, 2017

sa spunem lucrurilor pe nume?

sau sa dam nume tuturor lucrurilor, cum ar fi asta? eu una nu cred ca e nevoie sa spargem in bucati totul, sa defragmentam sentimente si iluzii pana la analiza cruda a elementelor care le alcatuiesc. gold

nu e ca si cum ai incerca sa reproduci o reteta in bucatarie. Frumusetea nu sta in definitii si nici fericirea nu se da pe reteta.

Nu e nevoie sa etichetam totul. Lucrurile ne-numite sunt mai misto… raman asa ca niste senzatii parfumate in lupta cu timpul care vrea sa le degradeze… si atunci rezulta niste degradeuri de emotii – si cred ca pana la urma la asta se rezulta viata mea: amestecuri de nuante, de trairi, de amintiri deteriorate – ale mele TOATE!

Poate ca nu am stiut mereu ce vreau, dar am stiut intotdeauna ce imi place. 

Publicat de: ultimulunicorn | Iulie 4, 2017

Sufletu’

un fel de completare sau de limpezire a intentiilor mele legate de ultimul „articol” sa zicem.

Ideea asta cu Inima si Sufletu’ era ca sa zic ca – ele „vorbesc”, ele inteleg ce spun. Si cum fiecare pasare pe limba ei piere rezulta ca tot asa si ale mele se vor stinge de singuratate – cantand in limbi straine si nemaiauzite… cantece de nimeni intelese!

Asa o inima mare… ca un „ficat de potarniche, Sire” :))) si un suflet atat de simtitor… pacat de ele – sau de mine? /:)

si cu asta zilele plangerii de mila s-au incheiat. a fost o deraiere emotionala si doar atat.

Publicat de: ultimulunicorn | Iulie 1, 2017

Inima mea canta

si sufletul meu ii tine isonul.

Publicat de: ultimulunicorn | Iunie 29, 2017

absențe şi inconştiențe

Le simt pe amandoua. nu stiu daca doar zilele astea sau de cand ma stiu, daca tranzitiv sau doar reflexiv (ca absenta si inconstienta eu pe mine ma simt de mult…) sau daca a fost nevoie sa plece ca sa ma doara inconstienta mea si sa ii simt absenta intr-un fel ciudat – ca si cum identitatea mea era dependenta de el.

La fel cum acum sunt inconstienta ca inca ma gandesc la el. Sau nu sunt?

Am decis: NU sunt. Inconstienta as fi sa cred ca el se mai gandeste la mine. Si nu cred asa ceva.

Si de fapt gandul oricui e liber sa se duca unde vrea…

Al meu mai nou vrea in Canada. Nah.

Publicat de: ultimulunicorn | Iunie 26, 2017

Back to the basics

„everybody knows there’s something wrong with them… everybody’s got an empty space, an absence… and that’s the silence of God and it don’t go away…”

si atat. renunt la ambalajul de cuvinte. in filmuletul asta e esentialul. iar True Detectives e cel mai bun serial pe care l-am vazut vreodata.

Parerea mea.

Publicat de: ultimulunicorn | Iunie 22, 2017

a cata cafea?

vin– a 7-a! raspund invariabil (cand cineva isi face griji) desi niciodata nu am trecut de 4. asta ar fi pragul pana la care le savurez, dupa… nu mai e acelasi lucru.

pentru vin bun sau alt soi de alcool – pragul e starea de BINE. dupa care se cade in penibil, loc unde nu vrem sa ne gasim indiferent de calitatea alcoolului sau a partenerului de pahar. mai ales a acestuia din urma. Sa pastram aparentele – ca poate mai avem nevoie de ele…

Prima lege a lui Gossen:

„Orice nevoie îşi reduce intensitatea pe măsură ce este satisfăcută”

Dacă o nevoie este satisfăcută continuu, intensitatea ei descreşte până la zero, când este atinsă saţietatea. 

Pe scurt deci: principiul 1 al psihanalizei ne spune ca placerea repetata distruge orice placere. de unde si celebra zicere: „mai rarutz ca-i mai dragutz.” urasc expresia – dar nu pot nega ca se aplica la cam orice placere posibila.

ps. mi-a fost draga poza. restul e pretext!

 

Publicat de: ultimulunicorn | Iunie 20, 2017

de la oameni ni se trage

O tristete cumplita s-a pravalit peste moralul meu.

Si asta pe fondul crizei politice care stropeste cu laturi orice perspectiva luminoasa as putea eu avea asupra viitorului. Sau poate si din cauza caniculei care se anunta, dar inca nu se simte deci nu as crede ca de acolo mi se trage.

… si apoi oamenii … oamenii astia pe care nu ii inteleg tot timpul iar neintelegerea asta duce la izolare: voita, implicita – insingurare. Si asta doare.

Ironic cum depindem de oameni ca sa traim, sa simtim dar tot de la oameni ni se trage raul de viata.

mno.

Publicat de: ultimulunicorn | Iunie 16, 2017

*&^%$#@!~

nu suntem normali. ok, acum vine m si ma intreaba ca inseamna de fapt sa fim „normali” – pai nu stiu, acolo in norma. norma definita si delimitata de majoritate.

nu stii cand esti normal, dar cand deraiezi – se simte! ca un fel de frauda.

exemplu de ieri, ziua lu mama, pluteam io asa ca de obicei… coborasem din tramvai sa trec strada la metrou – merg mult cu metroul ceea ce inseamna ca zilnic cobor si urc f multe trepte. acum lucrand oarecum in domeniul ortopediei si traumelor in special, stiu ca urcatul e sanatos pentru articulatii, coboratul nu prea! Pai numai la politehnica ca sa iau metroul – ar trebui sa cobor patru etaje. Alte trei la timpuri noi… si daca adun si drumurile la spital – se mai aduna si de acolo trepte. Incerc macar dimineata sa imi scutesc articulatiile de socuri si sa iau liftul din strada. Egzact asta incercam sa fac, am traversat fericita – ma simteam io asa bine in pielea mea cumva… ca asa imi explic ca il aud pe un tip care mergea si el spre liftul meu, ca intoarce capul in semiprofil spre mine si imi zice printre dinti cu ciuda:”Frumoaso!” doh.

Sa ne intelegem – stiu ca nu sunt frumoasa, sunt cel mult dragutza in zilele mele bune (ok, ieri a fost una din zilele alea, imi statea si freza interesant… ma simteam bine in hainele mele – pantaloni kaki si tenisi grena, deci nici macar un mini sau ceva) dar tonul tipului a sunat a injuratura! si era un tip misto cu care, daca nu ar fi zis nimic, mi-ar fi facut chiar placere sa ma urc in lift, jur!!! dar in secunda doi dupa „Frumoaso” ala zis pe ton de „Fir-ai a dreacului tu cu specia ta!”… cred ca omul avusese ceva probleme cu femeile de parea acum ca arunca cu „complimente” cum ar trage niste flegme, deci nici asta nu era „normal” – cel putin nu in cartea mea! asa incat eu una am virat frumos si am trecut pe langa lift… preferand un ocol si un soc de glezne, decat sa ma urc cu frumosul-furios in lift si eventual sa imi dezvolte „complimentul” mai pe intelesul meu…

Ceva in atitudinea mea cred ca l-o fi iritat, trezit amintiri dureroase… recunosc ca nu a fost normal sa il evit dar nici el nu parea normal. se pune cand raspunzi cu anormalitate la anormalitate sau se anuleaza una pe alta si totul e ok?

Uite asa ramai cu sechele pe creier si iti mai strici si articulatiile pe scari…

Publicat de: ultimulunicorn | Iunie 15, 2017

delicata ca o cizma

batda. se potriveste descrierea. e vb de mine si stilul meu razboinic / agresiv / precipitat / direct / fara menajamente / diplomatie zero / …whatever.

ca am eu de pierdut din asta – e limpede, ca ii mai ranesc si pe altii – e nasol. ca mi se imputa – asta consider ca e deplorabil!

wtf am si eu „sensibilitatile” mele. cum ar fi faptul ca vreau sa imi fie apreciat felul brutal / direct de a fi. sau daca nu se poate, eu ma las de discutat chestiuni sensibile in care ma implic emotional necontrolat.

Trebuie sa imi schimb interfata cred, cu una mai umana.

Publicat de: ultimulunicorn | Iunie 14, 2017

down in a hole

„down in a hole, losing my soul” – egzact asa se simte

… ca in cantecul ala de la Alice in Chainsdown in a holecadeam, si nu stiam cum sa opresc caderea, nu stiam nici macar daca asta imi doresc – era o senzatie atat de placuta caderea in necunoscut, atractia pericolului ?!? ceva legat de substraturile constiintei, subconstientul si inconstientul si continua re-descoperire de sine, caci daca Viata e o calatorie spre Sine – atunci eram pe scurtatura cumva – in cadere accelerata, oarecum trisam dar speram ca in curand sa mi se reveleze scopul / sensul si durata vizitei mele aici.

Pe scurt – nimic de pierdut! decat mintile… pentru care oricum nu garantez.

insa Adancul poate fi halucinant!

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii