„may your coffee kick in, before reality does.”

asta ar fi o mantra buna cu care sa imi incep ziua.

„1899„. serialul asta imi aminteste de Zona Crepusculara.. Magicianul.. f tare oricum. si ma termina cantecele alese pe fiecare final de episod. una ca ma surprinde fiecare alegere, si cel mai tare imi place ca sunt pe lista mea de cantece de ascultat. bun.

mai am 2 episoade din primul sezon. hai sa vad cat se leaga si in ce masura ma tine prinsa pentru inca un sezon.

„The Peripheral„- asta e un serial la care imi place sa revad unele episoade – doar de dragul dialogurilor savuroase dintre personaje si pentru care aproape ca mi-as cumpara cartea/cartile (dar neaparat in engleza) lui William Gibson, atat de bine e scris. singurul motiv pentru care inca nu le-am comandat – nu stiu cat e scriitorul si cat sunt scenaristii – in dialogurile astea. Wow!

„Wednesday‘s child is full of awe” – ca fapt divers – eu chiar m-am nascut niercuri, dupa-amiaza.. pe la 4.20. Da, atat de exact stiu cand m-am nascut. deci.. oare de aia imi place mie ploaia? si povestile? si unicornii? si gaurile negre? =)))

oricum m-a amuzat fantastic primul episod din Wednesday, si m-am simtit pe deplin satisfacuta de inceputul aventurilor ei la scoala speciala „Nevermore”, ceea ce inseamna ca am sa ma mai uit.

si acum a 3a cafeluta a zilei. dar nu si ultima!

Publicitate