am o teorie. io in capul meu. evident ca numai acolo putea sa ia nastere asa idee..
deci. ideea e ca viata mea trebuia sa se termine acum 3 ani, cand am cazut cu tumora aia in cap. de atunci – eu am trait on borrowed TIME. stii expresia?? e, aia!
apreciez enorm – tot ce mi-a fost dat sa traiesc, simt – in rastimpul asta. aici intra mai ales, dar nu numai, trairile pe care le-am avut langa Erica si datorita ei. aleg sa las deoparte experientele cu spitalele mai ales in pandemie dar si dupa.
Au fost exact anii aia de la 3 – la 6 ani, care imi sunt cei mai dragi in materie de dezvoltarea unei fiinte umane. sper sa ma tina minte si sa conteze si pt ea – mai incolo… eu tin minte perioada aia din viata mea ca pe o stare de fericire calda. alaturi de unchiul meu si de iubita lui de atunci, matusa mea de acum – mancam cartofi prajiti pe banda rulanta, ei fiind in studentie nu prea gateau altceva, prima mea „pasiune”, cred ca aveam 5 ani… il chema Adrian, era blond cu ochii verzi si statea pe palier cu mine – la etajul 4 al blocului cu 4 etaje in care mai apoi au stat unchiul si matusa, si au nascut-o pe singura mea verisoara! MMM. mno.
deci am iar un fel de intalnire cu moartea. ca nu stiu cum sa-i zic altfel. cum e cand esti programat la operatie – din aia sangeroasa tare, sub anestezie generala.. si din astea?!?
parca am avut un deja-vu cand l-am auzit ieri pe Dr – spunandu-mi verde’n fata stramba (a mea, nu a lui) ca nu exista nicio garantie, nici cum o sa decurga, nici ce o sa scoata – doar fibroame, tot organu’ vatamat… normal ca nimeni, in afara de mine, nu se gandeste la moarte – eu ma gandesc la ea de la 17 ani, sa ne intelegem, deja e tarziu! tata a murit la 50. poate il iau!
Nu exista garantii – decat ca o sa murim pana la urma. cam toti. stiu, gandesc minunat! dar n-am ce face, asta imi vine pe creier. si nu mi-e frica sau ceva – ce-o fi, o fi. dar am asa un sentiment ciudat. nu stiu cum se cheama.
pe 30.09 ma anunta, saptamana e 3 – 7.oct. Pana aici e bine! Spitalul e ala de langa biserica mea preferata din Bucuresti – EliaS. langa liceul meu. mno. Se potriveste. =)))
hai ca nu sunt io singura cu umor din asta, bolnav…
Ultimulunicorn's Blog 
Lasă un răspuns