In general – Tacerea spune destule. e un raspuns in sine. dar atunci cand te infasori in ea… cand deja ai renuntat sa mai iti argumentezi pozitia.. oare inseamna ca ti-a ajuns? sau ca e inutil sa mai incerci? e o diferenta subtila aici chiar daca nu rezulta la prima vedere.
Ma simt bine camuflata in tacere. si am scuza perfecta ca sa nu mai sparg linistea din jurul meu – cu cioburile grele ale sunetelor strambe ce razbat dinspre mine cand trebuie sa vorbesc cu ceilalti.
Oare se dau scutiri de la Viata? Eu am primit una temporara – cred ca mi-ar placea s-o prelungesc. de fapt va trebui sa o prelungesc, nu cred ca ma intreaba nimeni daca imi place sau nu. nu asa merg lucrurile.
Uite cum merg lucrurile – am fentat doctorii si controalele o buna parte a vietii – aia care a depins de mine (ca inceputul a fost marcat de vizite la doctor periodice si analize si ace – urat, stiu) – asa ca atunci cand am scapat mi-am zis ca nu mai calc prin spitale de voie si nesilita. mno. fara sa punem la socoteala job-ul, care m-a legat oarecum de spital, cred ca am stiut ca daca incep cu controalele – sigur nu scap basma curata. cine puii mei e sanatos dupa 40?!?
dar ziceam ca TAC. asa ca..
Ultimulunicorn's Blog 
Lasă un răspuns