MV si TB

joc in sfarsit – de o saptamana aproape – MV – Monument Valley, joc la care visam inca de cand l-am vazut in House of cards pe Kevin Spacey – ca il juca la greu! bine de atunci pana acum – m-am interesat despre joc, dar ori nu aveam timp, ori nu aveam telefonul updatat – corespunzator adica, am incercat sa-l descarc, m-am enervat ca nu reuseam – am renuntat. pana de curand, cum ziceam!

e tot ce imi imaginam – evident! aduce putin cu aventurile lui Alice in wonderland.. Ida merge pe coridoare, intra pe usi care duc in alte lumi/ dimensiuni/ perspective, schimba planuri geometrice…

e ceva pe gustul meu, clar!

si mi-a influentat si starile dinaintea somnului – cand imi imaginez eu, in timp ce ma plimb pe aleile descrise de Proust dinspre Méséglise sau Guermantes… ok, nu ca sunt Ida sau Alice, dar ca as avea puterea de a schimba – odata cu perspectiva – planul existential. si cam asa e. Totul e cum privesti lucrurile care te afecteaza.

si mai e ceva – mi-am pus intrebarea / imi plac intrebarile, asta e!/ daca as avea puterea sa deschid o usa si sa revizitez un moment din trecut – pe care apoi sa il pot manipula cum vreau – care ar fi el?

asa ca de doua nopti imaginez scenarii – despre cum ar fi putut decurge noaptea balului de absolvire a fac, cand l-am invitat pe TB (pe atunci doar seminarist de procedura civila) la dans, si apoi m-am speriat cand m-a intrebat – „si acum ce faci?”. puii mei, eram in Intercontinental Hotel, cat de greu putea fi?!?