Publicat de: ultimulunicorn | mai 17, 2022

cand la bal, cand la spital…

am schimbat putin zicerea – ca sa se plieze pe situatiune, care numai roz nu e – dar putea fi si mai kknie – deci ne multumim cu cum a rezultat, ca nici asa rau nu e. in afara de faptul ca de doua zile incoace, si o sa fie si maine – deci se fac trei – ca in balada Mioritei, aia cu oaia, doar ca eu eram berbecu’ HA! deci de doua zile incoace fac carare de la statia de metrou Eroilor, pana la Municipal, clinica ambulatorie, mai precis – internari. doar ca azi m-am si intr-un fel externat – pe proprie raspundere, cu declaratie cu tot si cu acordul medicului curant (noroc ca mi-e prieten – ca de fapt din cauza si datorita lui am ajuns iar pe etaj, in salon… din nou!!!) asa ca la intrebarea lui – „vrei sa stai pana maine?” si ce tare ca m-a intrebat! doh… cine ar fi raspuns cu DA la asta?!? nu eu. asa ca am /evadat/ cu promisiunea ca pana maine sunt cuminte si ma prezint maine inapoi cu noaptea’n cap pt consultul ala restant. si de acolo… vedem unde ne poarta pasii. sunt sanse bune sa ajung prin nordul tarii – pe la niste specialisti in refacerea zambetului meu defect/ pierdut/ ratat. mno. Berbecu’ trifoi viseaza…

asa ca acum – comparativ cu mersul la spital si asteptatul in salon sau pe coridoare albe… serviciul se prezinta ca o iesire in oras… ca mersul la bal… ceva lux! cu toate neajunsurile pe care le gaseam activitatii colective pe care o intreprind la locul de munca – acolo e cu cafeluta la discretie, si muzica pe alese.. si mancare pe comandate! deci vreau la munca.


Răspunsuri

  1. Ultimu’ Luni-Corn

    Dramatizezi prea mult despre aceste chestii care sunt si banale si, mai rau, nocive.
    Just get them the fuck done with, daca se poate, daca nu, nu, dar nu incepe sa te identifici cu ele, altfel vei ramane in ele 4 ever and ever.

    • Drama Queen! evident.
      imi place sa exagerez, imi place sa dramatizez.. si pana nu se termina povestea asta – tot am sa scriu despre chestiile astea banale (nocive nu cred. sau pt cine? pt mine e un mod de a refula din draci)
      asa ca „4 ever and ever”, neverending story of my life…

      read me or leave me the f..k be!

  2. Corect! Pt cine o fi nociv sa fie toata ziua în spital.
    „Drama Queen” – pt că oricărui adolescent tardiv ii place sa își puna singur etichete, in lipsa de argumente.

    • argumente? de ce am nevoie de argumente ca sa scriu ce vreau la mine pe blog?
      daca nu ai vazut unde ai nimerit – te ajut eu.
      mai sus scrie asa : „… fantazari/ refulari/ nimicuri + diverse”
      exact aia fac eu aici. si asta e o clarificare – nu un argument.
      te rog nu te mai obosi sa comentezi sau si mai bine – sa ma mai citesti.
      multumesc anticipat!
      DQ

      • Buna intrebare! Chiar, de ce AI nevoie de argumente ca sa scrii la tine pe blog? Eu nu te-am intrebat „cum esti”.
        Este o clarificare, zici? O clarificare a ce? Ce clarifici, altceva decat justificarea anterioara, argumentata prin eticheta „Drama Queen”?
        Singurul moment in care imi pun eu etichete este atunci cand imi este frica sa nu spuna altu’ ceva urat despre mine, asa ca o zic eu primu’ si ma prefac si mandru, ca sa nu mai aiba ce zice.
        Tie de ce ti-e frica?
        Imi spui sa nu te mai citesc.
        La ce mai ai blog, daca nu poti sa incasezi niste feedback autentic si vrei doar sa traiesti in lumea autista a „adevarului” tau incomunicabil? Scrie pe un caiet studentesc si da-i foc, daca sunt doar DEFULARI (urmareste cu atentie: refulare e inauntru, defulare e in afara)
        Daca ti-e frica, de ce te mai expui public?
        Unde vrei sa traiesti: in cloaca maxima din arena sau in safe space-ul incelilor?

  3. mama, da’ vad ca esti pornit bine sa ma pui la punct. m-ai făcut sa si zâmbesc… mai strâmb așa dar se pune! (btw thx pt refulare/defulare dar io consideram blogul asta tot ograda mea… confuzie facila pt un berbec egoist si pe alocuri egocentrist.) iar etichete?!
    ai dreptate – ma cam expun.. oricât as da-o cotita.
    dar refuz sa iau in calcul ca cineva, oricine – cu atât mai puțin cineva pe care nu il cunosc si nu ma cunoaște – are dreptul sa ma ia la rost. pe bune?!
    cu etichetele așa făceam si io, probabil încă o fac, da.
    adolescența – rămâne perioada definitorie, cea mai crunta dar si cea mai marcanta si am încă nostalgia ei… „avantajul” de a nu fi părinte.
    „only grown-ups can have children” Peter Pan
    „Tinerețe fără bătrânețe si viată fără de moarte”
    tra la la
    io tot insist ca blogul asta e locul meu de joaca, si daca vreau sa-mi plâng de mila cred ca am si dreptul asta.
    eu credeam ca oricât de rău ar fi – aduc si o luminița așa spre final.. mai mereu. deci pot spune ca am un aport pozitiv in the big picture.
    n-o sa las pe nimeni sa-mi schimbe părerea asta!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: