Publicat de: ultimulunicorn | august 1, 2021

nu sunt un cititor ordonat

never was. citesc ce prind sau mai bine zis – ce „ma prinde”, citesc in diagonala. printre randuri.. abia de curand am inceput sa citesc si prefata, prologul. introducerea – am descoperit ca uneori chiar face o diferenta in felul in care mi se arata apoi cartea propriu zisa. o pune altfel in lumina – uneori. dar trebuie sa fie o introducere buna. uite cum e cea scrisa de Eddie Redmayne – la cartea lui Stephen Hawking. o chestie care da suflet cumva cartii – o carte mult prea desteapta dar careia nu ii strica putin suflet. Da, am vazut si „the theory of Everything”, dar acolo e chiar prea mult suflet, asa ca mi-am luat cartea despre gauri negre si nu numai.

ziceam de mine – ca nu sunt un cititor ordonat. deloc!

3 in 1 again…

nici nu am ajuns la jumatatea cartii lui obama si his promised land, si mi am achizitionat alta caramida – jurnalul lui kafka. asta o sa cada greu, clar.
cumva am o teama indefinita sa nu raman pe uscat, fara carti de rumegat… in caz ca vine sfarsitul lumii, inca o pandemie sau ceva!@#$/^&*!… mai am si cateva de recitit – cel putin asta e planul. (prima pe lista ar fi O istorie a evreilor – a lui Simon Schama, pe care mi-a lasat-o M. inainte sa plece. imi place sa cred ca mi-a lasat-o in pastrare… ar trebui sa o recitesc inainte sa se intoarca zic – si eu nici macar nu m-am apucat de ea).

cred ca ma agat de ziua de maine, sau de noaptea care vine – ca mai ales atunci e timpul propice pt lectura, fara sa constientizez ca pot da ortu popii oricand, si raman cartile necitite =))) ce griji am si io!!! in fapt asta cu ortu popii – e valabil pt noi toti. nu exista certitudinea ca maine noapte vom mai fi pe aic sau ca vom dormi in acelasi pat cu cartile in curs de lectura :)) dar io mi le cumpar, sa fie acolo pt cand o sa ies la pensie probabil :))

tin minte o faza din liceu – venea 1 dec, urma un weekend prelungit – si gandul ca nu il mai vad pe C „atatea” zile in sir… 3, 4?!? anyway – i-am imprumutat o caseta, de care subit aveam nevoie neaparat in weekend-ul ala. el s-a facut ca ma crede, si am stabilit ca o sa vina la mine sa mi-o returneze exact de 1 dec. pica intr-o joi.
ziua aia am fost paralizata, abia daca am mancat ceva, stiind ca spre seara C. o sa apara la mine in casa!!! In ziua aia a inceput povestea mea, sau sirul meu de povesti?!?

ideea e ca ma agat de oameni si timp prin carti si muzica. cum vine asta?? sau poate asa facem toti, chiar daca nu ne dam seama. mie imi place sa imi dau seama. aroganta, stiu. nu sunt in stare s-o scutur.

azi dimineata m-am trezit pe la 7 jumate, voiam sa fac o baie – am verificat daca a venit apa calda – nici ieri nu era. deci am vazut ca nu a venit si m-am pus sa revad Sunset limited (2011). aveam asa o nevoie in mine sa vad din nou filmul asta – si mai ales sa vad daca o sa imi placa la fel de tare. Da. cu filmele e alta poveste. chestia tare e ca filmele imi place cel mai tare sa le vad singura. filmele ma leaga de mine. „caci eu in lumea mea ma simt nemuritor si rece..” cum e asta??

primul film vazut – Superman. la Favorit cu mamaia. aveam nici 2 ani. de fapt atunci a inceput povestea mea… in care inca mai ratacesc. sa ma anuntati cand vine apa calda.


Răspunsuri

  1. Mie de asta imi e frica, ca ” uneori chiar face o diferenta in felul in care mi se arata apoi cartea”. Nu citesc niciodata prefata decat la final, si in general nu citesc nimic inainte de carte, nici ce scrie pe spate, nimic.
    Nu mai zic ca uneori editorii sunt asa de cretini incat spun chestii din carte ce ar fi fost aflate tarziu pe parcurs, schimand perspectiva ta asupra cartii (imi vine in minte acum Sa nu ma parasesti, de Ishiguro, unde se mentioneaza pe coperta ca personajele sunt clone, chiar daca autorul dezvaluie asta undeva pe la mijlocul cartii!!!!)
    Dar nu numai la romane. Nu simt nevoie sa imi puna cineva o idee in cap si sa raman cu aia in loc sa imi fac eu propriile idei. Nici nu stiu de ce exista prefete si nu doar postfete. E bine sa ne ajute cineva sa ne punem ideile in ordine, dar nu sa ne bage idei in cap, nu? :))

    si eu cred ca toti ne agatam asa, de timp, de oameni, de carti. dar eu nu as zice ca ne „agatam”, eu zic ca e o simbioza, convietuire reciproc favorabila :)))

    Am tot citit chestii despre viata lui Kakfa in ultima vreme. In Viata secreta a marilor scriitori, in Revolta trupului de Alice Miller.
    Nu cred ca as putea sa ii citesc jurnalul, cred ca e coplesitor.

    • inteleg ce zici. chiar ca editori idioti!*&^%$#@!~

      imi place ideea cu simbioza – ma face sa ma simt mai putin o „atarnatoare” :)))

      deci sa las jurnalul pt mai tarziu.
      la iarna? la anu’? is there a good time for hard feelings?…
      ps. acum ma dau poeta. nu am o zi fantastica deloc.

      • Poate ca de fapt vara e cea mai in regula pentru sentimente hard-core!

        Azi ai o zi mai buna? 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: