„neputinta de a fi albastru”

„neputinta de a fi albastru. – Norii se destrama-ncet; privesti fasiile de azur, ce nu se intalnesc. Ele nu pot compune un cer, ce se cauta si nu se implineste. … intindere cenusie si alba, ea acopera vesnic ceva: cerul e dincolo. Parisul n-are „cer”.

Cioran – Indreptar patimas

Ideile lui Rust Cohle – True Detective, mi-au amintit de ideile lui Cioran si uite asa mi s-a facut dor sa-l recitesc pe Cioran, mai ales ca Indreptarul asta e poezie pura – si recunosc – mi s-a parut si cel mai greu de patruns cu mintea.

acum ca il recitesc in metrou – imi pare ca il inteleg. Oare chiar il inteleg? sau ma amagesc eu pe mine??