Imi trag sufletul

Pe bune. azi abia daca am avut timp sa trag o pisare si sa inghit o banana si un senvis. Dosare, bibliorafturi, contracte de munca si de voluntariat, decizii de incetare… avize, fise de medicina muncii, OPuri… multe OPuri!!!*&^%$#@!~

sa insemne ca sunt cea mai fraiera din curtea asociatiei?? sau oi fi cea mai tare din parcare daca sunt in stare sa nu imi pierd cumpatul sub presiune – bai, am reusit sa ma detasez sau dedublez sau ceva – ca parca sunt aici si sunt si aiurea si imi pot baga piciorul in toate rahaturile astea care tin de job. HA!

ma mai ataca niste chestii marunte si mai ales pe plan personal – adica legat strict de UNELE persoane care fac parte din viata mea fie ca vreau ori ca nu vreau. mno.

Ma gandeam de unde vine chestia asta cu „trasul sufletului” – de la un popor intelept care descoperise ca sufletul e legat de trup dar se si poate departa de el… atunci cand omul moare, mai viseaza – sau chiar si atunci cand o iei mai repede la pas si iti lasi sufletul undeva in urma… si totusi trebuie sa faci o pauza pentru a da timp trupului sa se reuneasca cu sufletul ramas mai inapoi. „A-si trage sufletul”, de aici vine.

Asa si eu acum.