Uite de ce ma plangeam cand nu aveam motive serioase, ca acum, sa ma plang…
Adica inainte cu vreo 10 ani si ceva de descoperirea Atlantidei din capul meu :))) (ii zic „Atlantida” ca suna mai frumos asa.)
Am din ce in ce mai des senzatia neplacuta ca am pierdut ceva pe traseu… sau ca am gresit pe undeva directia si acum ratacesc ca un orbete in labirintul vietii mele din care nu mai stiu iesi. Asta nu e numai suparator… e de-a dreptul inspaimantator. Adica ajungi la o rascruce si pare ca deja alegerile pe care le faci nu mai conteaza… tu ai ratat iesirea pe autostrada cateva intersectii in urma. Panica! E panica pentru ca nu mai poti intoarce timpul, nu mai poti face drumul inapoi, iar unele sanse nu apar in reluare. N-ai cascat ochii… e Ciao amore! Pas encore! si tu stii ca nu e din cauza ca n-ai cascat ochii… ci pentru ca ti-a lipsit curajul, ceea ce e si mai trist. Si pe urma astepti toata viata o alta sansa… sau ca cineva sa-ti zica ca nu e vina ta.
Ba e vina ta! Dar…
Vezi articolul original 74 de cuvinte mai mult
Ultimulunicorn's Blog 
Nu văd de ce o suferință trecută trebuie luată în râs privind retrospectiv doar pentru că ulterior au apărut suferințe mai mari sau probleme mai mari. Durerea e durere, nu e competiție.
By: m on aprilie 30, 2021
at 6:02 pm
Baaaai, nici sa rad de mine nu ma lasi! Mor. Faceam si io o comparatie trista.. si ma amuzam amar. nah!
Asa – cel mai tare cred ca am suferit in adolescenta, sau cand nu intram la facultate, sau cand ma indragostisem fara sansa de Briciu.. :))) stai ca mai am..
By: ultimulunicorn on mai 1, 2021
at 8:25 am
Altfel, ce de lume in comentariile de la postarea aia. Era mai mișto pe bloguri înainte. Ah, weblog :))
Unde o fi toată lumea acum? Pe Facebook?
By: m on aprilie 30, 2021
at 6:07 pm
sau poate s-au maturizat si le-a trecut de blog. mie inca NU. 😛
By: ultimulunicorn on mai 1, 2021
at 8:26 am