Femeia in bej si masina neagra

Ninge feeric. In fata blocului o femeie in palton bej si cu cipilica asortata, curata discret de zapada o masina mare si neagra. Am stat putin si am privit.. timp in care niciun gand nu mi-a trecut prin cap. Pauza.

Azi e fara cafea. am facut un ceai de sunatoare cu lamaie. aseara m-a durut ficatul. nu m-a mai durut de o vreme, aproape ca-l uitasem. a tinut sa imi reaminteasca ca e si el cu noi.

s-au adunat niste chestii.. care s-au pus pe ficat!! acum il curat cu ceai de sunatoare. mno.

citesc o carte scrisa de Simona Catrina. una dintre cele mai apropiate prietene de cursa lunga pe care le am – are exact acelasi nume, dar o poveste de viata total diferita. Simona mea si-a gasit sotul inca de pe bancile liceului, au 3 baieti mandri si o viata relativ tihnita. fara cautari, fara asteptari, fara dezamagiri.. asa cum descrie scriitoarea Simona in cartea ei. si care scriitoare, cand isi gasise totusi iubirea vietii si au batut palma la primarie.. se imbolnaveste de cancer si moare in urma unui infarct – in „floarea vietii” cum se zice. Pai sa nu-ti bagi toate picioarele prin toate orificiile?!? &^%$#@!~ cine sa inteleaga toate mortile astea.. eu nu.

pot sa mi le explic. asta da. pot sa imi explic aproape orice – dar in forul meu interior, acolo unde vorbim doar eu si cu mine – recunosc ceea ce nu pot mereu intelege. aia e. se cheama Limitari.

asa cum azi nu pot bea o cafea, tot asa nu pot pricepe TOT. Dar e si maine o zi, nu? Poate maine..