O zi ca oricare alta zi

Asta avea sa fie o zi diferita, am stiut din felul in care cadea lumina – totul parea mai clar, ca si cum Marele Creator facea ultimele repetitii pentru o punere in scena.. Nu aveam idee despre ce eveniment putea fi vorba, posibilitatile erau infinite, de aia nici nu m-am gandit de doua ori ce urma sa se intample. Era suficient ca potentialul zilei era ridicat, se simtea in aer… si apoi ziua nu avea decat 24 de ore. Nu aveam mult de asteptat asa ca nu m-am mai gandit deloc. O cafea neagra si un covrig asta era micul dejun, nu era suficient dar nervii din stomac nu permiteau ceva asezat. Am decis ca trebuia sa ajunga! Asa faceam deseori: la urma urmei creierul trebuia sa decida ce poate sau nu indura corpul.

Asa incepea ziua de 14 octombrie 2019, luni.. inceput de saptamana si nu numai.

Trebuie spus ca ziua decurse in mod absolut banal in ciuda debutului sarbatoresc. Poate fusese doar o stare.. ideea e ca era aproape sfarsitul programului lejer de lucru, nimic extraordinar nu se intamplase si aproape ca si uitasem ce sperante imi facusem in legatura cu ziua asta. Drumul cu tramvaiul absolut la fel ca alte drumuri pe care le mai facusem, odrumul cu metroul – si el, totul fu atat de banal incat trecu pe nesimtite in uitare, ca atatea alte zile si lucruri depozitate intr un sertar prafuit al memoriei..

Aveam lasate doua prajituri cu ciocolata in bucatarie, urma sa le duc acasa, de la ziua lui V. O senzatie de greata si o durere surda de cap erau pana la ora asta singurele evenimente notabile. Astea si prajiturile. Sau poate de la prajituri imi era acum greata?!?

Ma izbeste uneori o senzatie puternica de deja-vu, ca si cum traiesc o scena dintr-un film demult vazut. Asta inseamna ca ar trebui sa stiu cum se termina? Nimeni nu ar trebui sa stie asta. Si totusi.. daca ai sti, ce ai face diferit?

Exarhu punea invitatilor o intrebare de baraj: daca maine ar veni sfarsitul lumii, ce ai vrea sa servesti la ultima masa? Ultima zi ar putea echivala cu un sfarsit al lumii, cel putin al lumii persoanei in cauza. Deci daca asta e ultima zi, care as vrea sa fie ultima masa?!? El a primit multe raspunsuri interesante, dar cel mai tare cred ca a fost raspunsul dat de Marius Manole parca – care a zis scurt: pai, nu as vrea sa mananc, as vrea sa beau.. sa ma imbat! Asa si eu.. niste vin, niste vodka buna si tare.. 😉

In afara de niste regrete vagi, mult prea generale, imi amintesc de niste greseli.. niste rautati – pe care am sa le ispasesc probabil in continuare. Asa trebuia sa fie? Acuma chiar as vrea niste vin bun! Ajuta la uitare.. cel putin. Ma opresc aici. Cel putin o vreme.