Publicat de: ultimulunicorn | mai 6, 2020

Tot un fel de izolare

Da e greu. Si e aiurea. Toata starea asta in care ne aflam. Dar eu una sunt in starea asta din octombrie.. inca putin si se fac 7 luni. Primele au trecut greu si urat, cu mine pe la doctori si prin spitale, apoi a venit nebunia si culmea – nu am mai putut merge pe la spitale. Alte cabinete alte complicatii, in final alte spitale..

Ideea e ca ma simt ca un leu in cusca, sau ca un berbec legat si pus in tarc. Mi e dor de o plimbare prin gradina botanica de zici ca nu e adevarat.. mi e si mai dor de zambetul meu intreg, e posibil oare? Cand evadez – e numai in mintea mea si e undeva intr-un timp fara griji fara facturi, doar cu teze si examene restante 😉 dar timpul ala a trecut. O sa treaca si asta. Timpul asteptarii, timp al devenirii.

Ce o sa se aleaga de noi?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: