Minnie Me

Erica. 3 ani si aproape 2 luni… ieri in balcon, cu tricoul meu pe ea pe post de rochitza.

„Iubirea vietii mele” cum o numesc eu. Si nu cred ca exagerez prea tare. Fiecare iubire e altfel, diferita, noua si minunata in felul ei… iar tot ce ma face pe mine zgaiba asta blonda sa simt , nu credeam posibil sa ma faca cineva sa simt, vreodata, pe planeta asta.

nu ca as fi vreo nesimtita – dar am crezut multa vreme ca am niste limite bine stabilite, de zodie, de Marte, de egoismul meu, de crestere – de la mamaia si din toata experienta mea ametita de viata – credeam ca nu pot iubi un copil si ca nu ma pot preface intr-un catel, calut, topogan, aeroplan sau orice altceva ar vrea ea sa fiu… pur si simplu credeam ca EU nu, niciodata! ei uite ca nu e asa cum credeam. aici se aplica aia cu „niciodata sa nu zici niciodata” de la americani, e un cliseu dar e cliseu pentru ca functioneaza, frate.

Ieri, pentru prima data a vrut sa mearga cu mine la baie sa faca caca – de obicei merge cu maia si niciodata fara telefon :))) iar acasa cu mami si tati – are tableta si sta pe olita. mno. ieri a zis ca vrea cu mine si am mers impreuna ca fetele la baie :)) fara telefon sau alte artificii, am urcat-o pe colacel – si am stat putin de vorba eu rezemata de cada, ea cu coatele pe genunchi – pana a iesit căcutză! -„pleosc pleosc pleosc”. deci clar am inebunit, povestesc de căcutză… a iesit cam portocaliu asa :)) si usor cremos, dar mirosul era acolo!

Emotiile pe care le-am simtit de la treaba asta… una din doua – ori sunt nebuna, ori sunt definitiv si iremediabil indragostita de Erica. mai degraba ambele – un fel de Crazy in love! de Drumul Taberei :)))