din dragoste de viata

… sau de vin, tot aia.

Aceasta este o poveste de dragoste. cred ca totul a inceput odata cu prima impartasanie… painea aia inmuiata in vin rosu pe care o primeam in lingurita argintata de la preot, cand mamaia ma ducea sa ma impartasesc – era ceva de vis.

blasfemie?!? o fi fost. tot ce stiu e ca aia e prima mea amintire ametitoare despre vin.

iar mai apoi, in liceu – prima mea betie a fost din cauza de vin! cum spuneam, a fost dragoste la prima degustare. ce a urmat este doar consumarea Iubirii…

e drept ca am mai calcat si stramb… am tradat o vreme cu Garrone alb, amestecat cu lamaie – pt efect garantat 😉 ca sa nu mai pomenesc de palinca – preferata mea in sezonul rece, sau vodca care imi pare oarecum mai discreta decat o tuica fiarta cu piper 😛

ei, da: m-am dat de gol, le cam beau :)) pai asta face o matusa buna! (o sa fac si prajituri mai tarziu) plus ca e in ADN, mostenire de familie – si de la Papicu (bunicul din partea mamei) si de la tata, Dumnezeu sa ii ierte… si asta nu se duce cu mancare, culcare sau cu timpul. ba se accentueaza as zice. bine nu e ca si cum m-as imbata frecvent (abia daca ma mai ametesc dupa doua pahare de vin rosu sec) si nici nu mor daca nu beau. doar ca pare mai trista viata pe uscat…  ce sa-i faci? asta e ce simt – asta zic.

ps. iar poza e superba!