Publicat de: ultimulunicorn | august 9, 2019

De ce mai scriu

Mi-am pus eu mie intrebarea, deci nu e una retorica – chiar voiam sa inteleg ce mecanisme ma fac sa concep texte, idei, versuri – sa caut sa leg cuvinte de imagini de amintiri, sa umplu spatii goale cu ceva din mine si sa ma arat la lume asa cum as vrea sa fiu, asa cum imi doresc sa ma vada.

Asta e pana la urma – nevoia de a lasa o amprenta, o urma ca o dara de frimituri de suflet prin hatisul intunecat al existentei, care sa duca la mine, la inima mea. Asta am facut de la inceput, constient sau nu chiar, am intins o plasa in care sa prind suflete. (suna frumos asta cu plasa de prins suflete)

Si chiar am prins ceva! nu ma laud in van…

De ce mai scriu? din obisnuinta?

de singuratate.

alone

cum ar veni – imi tin eu mie de urat cand nu e nimeni caruia sa ii pese de uratul din mine. Si de ce le-ar pasa? Ia sa stea fiecare cu uratul lui! – mi se pare firesc sa fie asa. Chiar daca e rece si amar, nu a zis nimeni ca viata trebuie sa fie roz – pufos si dulce. Care ar mai fi provocarea atunci?!? sau care ar mai fi surpriza cand din tot amarul asta intunecat, apare totusi cate un suflet care te alina fara sa te judece. Care iti inghite otrava fara sa scuipe fiere.

Da, exista si asa ceva, din fericire.

Reclame

Responses

  1. Eu cred ca e mai mult de atât. Este un microb fără de care ne-ar fi greu să trăim.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: