Publicat de: ultimulunicorn | ianuarie 17, 2019

sa ne traiasca povestitorii!

nu am niciun os poetic in mine.

si asta chiar daca ma mai joc eu cu cuvintele si le potrivesc dupa terminatie si lungime ca sa dea bine. ca ma mai apuca si din astea…

eu cand sunt stresata – mananc. cand sunt ne-stresata – visez la cai verzi pe pereti, sau vad filme – tot un fel de cai verzi pe pereti doar ca ai altora nu ai mei. „versuri” fac cand nu am altceva mai bun de facut. adica o chestie de compromis.

probabil ca lumea are nevoie si de versuri – desi eu nu ma prind de ce. insa lumea are in mod sigur mare nevoie de POVESTI!

Reclame

Responses

  1. De ce are nevoie acest univers de versuri?
    Pentru ca toti avem nevoie, din cand in cand, de poezie in viata noastra.
    Sub toate formele.
    In rest…
    Iti urez cat mai multe momente cand visezi la unicorni…
    Cica mancarea ingrasa :))))

    • da, si eu am auzit ca ingrasa :))) ramane sa ma si conving.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: