de mica imi doream treaba asta.
as vrea sa pot sa trag cu ochiul in viitor… cativa ani mai la vale, si doar la unele aspecte care ma preocupa si nu ma lasa uneori sa dorm noaptea. eu stiu la care! dar nu ar fi multe. vreo 3.
am multe pete pe creier, dar adunate si categorisite se rezuma la 3 aspecte importante ale vietii mele, asa cum o percep eu. si tare mi-ar placea sa ma pot uita in viitor, asa peste umarul lui Dumnezeu, sau al Timpului sau al Sf Petre – al cui ne fereste pe noi de stiinta lucrurilor ce vor fi.
as vrea sa pot sa vad, sa stiu si apoi sa uit, dar sa raman cu stiinta cumva, cu linistea aia ca ce va fi, va fi. adica acceptare.
si de unde stiu eu ca nu am vazut deja, si am uitat si acum ma framant in gol asa?! ideea e ca omului nu ii e dat sa stie ce se va intampla. de pomana pete pe creier si pete pe cer.
pana ne curatam de tot – nu vom sti nimic. si poate nici atunci nu ne vom lamuri. asta ar fi sadic rau.
E sf. Petru 🙂
ce oribila e scena asta, in care ai vazut deja dar nu stii ca ai vazut si ai vrea sa vezi
By: m on iulie 12, 2017
at 8:14 pm
in mod bizar am intuit ca nu o sa iti placa asta. e oribil, intr-adevar!
ca atunci cand stii ca ai uitat ceva dar nu stii ce ai uitat.
pete pe creier…
By: ultimulunicorn on iulie 13, 2017
at 9:58 am
Hm ce chestie. De data asta mi-a plăcut scena aia in care ai văzut și nu știi că ai văzut :))) Cred că e si o carte de Palahniuk in care se întâmplă așa ceva, Jurnal.
By: m on noiembrie 22, 2022
at 1:05 pm
A republicat asta pe Ultimulunicorn's Blog și a comentat:
mno. deci stiam eu ceva? sau nu stiam nimic?!
By: ultimulunicorn on noiembrie 2, 2022
at 11:13 am