as vrea sa pot

de mica imi doream treaba asta.

as vrea sa pot sa trag cu ochiul in viitor… cativa ani mai la vale, si doar la unele aspecte care ma preocupa si nu ma lasa uneori sa dorm noaptea. eu stiu la care! dar nu ar fi multe. vreo 3.

am multe pete pe creier, dar adunate si categorisite se rezuma la 3 aspecte importante ale vietii mele, asa cum o percep eu. si tare mi-ar placea sa ma pot uita in viitor, asa peste umarul lui Dumnezeu, sau al Timpului sau al Sf Petre – al cui ne fereste pe noi de stiinta lucrurilor ce vor fi.

as vrea sa pot sa vad, sa stiu si apoi sa uit, dar sa raman cu stiinta cumva, cu linistea aia ca ce va fi, va fi. adica acceptare.

si de unde stiu eu ca nu am vazut deja, si am uitat si acum ma framant in gol asa?! ideea e ca omului nu ii e dat sa stie ce se va intampla. de pomana pete pe creier si pete pe cer.

pana ne curatam de tot – nu vom sti nimic. si poate nici atunci nu ne vom lamuri. asta ar fi sadic rau.