Publicat de: ultimulunicorn | Ianuarie 10, 2017

Asteptarea moarte n-are

uneori pur si simplu nu ma pot abtine sa nu comit gesturi… de la care ratiunea mea ma sfatuieste sa ma abtin – si imi imaginez cliseul clasic cu ingerul bun si dracusorul afurisit, cate unul pe un umar – nu mai stiu egzact care pe care – parca dracusorul e in stanga… asa o fi? ca acolo e inima? hm. ma rog – deci astia doi imi baga idei in cap, si oricata dreptate i-as da ingerului bun… tot mai mult ma atrage sa fac ce imi susura ala afurisit! mno.

asa e de cand lumea si pamantul… in capul meu bate vantul. si o comit.

dupa care raman cu indoielile, regretele, remuscarile, procesele… toate ielele pamantului. dar gestul a fost facut. ce se poate intampla? Ridicolul l-am sfidat de mult si in mai multe randuri. Nu ma mai tem de el desi pretind ca asa ar fi. Umilinta? am fumat-o.

Nu imi ramane decat sa mor cu Speranta de gat :))) asta ma otraveste. Inca mai sper sa ma surprinda in mod placut – pe principiul orice e posibil, oricine e capabil sa te surprinda data fiind o ipoteza generica si concluzia la liber. Asa ca astept…

Anunțuri

Responses

  1. „It’s not the despair, Laura. I can take the despair. It’s the hope I can’t stand.”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: