Publicat de: ultimulunicorn | Mai 14, 2016

?

Ascult „Seasons” Chris Cornell… un vechi amic, il ascult de un sfert de secol aproape… Soundgarden a fost o oaza a mea de minuni, ei si Pearl Jam – au fost acolo – in sufletul meu, in toate clipele, orele, cand nu mai intelegeam nimic din viata, cand fugeam de mine – fugeam cu ei – Eddie, Chris… anii de liceu – the peak of my existence so far – mai am si acum momente cand regret ca nu am actionat conform convingerii de la 17 ani. Convingerea ca IT’S ALL DOWNHILL FROM THERE. Si intelegand asta, am vrut sa terminam atunci cu tot circul devenirii de adulti „responsabili”, transformarii in parintii nostri – mai mult sau mai putin. Da, am stiut de atunci, dar am fost lasi si poate am sperat ca noi o sa fim altfel, mai bine.

Nu mai buni – ci mai bine! Asta a fost greseala probabil…

life is like a shooting star / it don’t matter who you are /if you only run for cover, it’s just a waste of time. we are lost ‘til we are found 

Primul meu blog si prima mea declaratie sincera de intentii. Teoria e simpla, in practica am facut egzact ce stiam prea bine ca nu trebuie sa fac – sa ma ascund, sa ma pastrez… pt CE??? Pentru viata viitoare???

Cred ca mi-a fost frica sa traiesc, si inca imi este.

Vreau sa cred ca nu imi e frica sa mor, dar s-ar putea sa am o surpriza si acolo =)))

Nu acum, nu inca. Mai pot sa astept 😛

Anunțuri

Responses

  1. rupe lantul! Traieste :))))

  2. Glumesc. Stii ce iti trebuie tie? Niste situatii ridicole auto-create. Citisem intr-o carte la un moment dat- a, chiar in cartea aia cu optimismul dar nu mai stiu cum se numea- despre un terapeut care il pusese pe autor sa faca tot felul de chestii jenante in public, ca sa il ajute sa inteleaga ca nimic nu e asa dramatic cum iti imagineaza el.
    (si tu ai o teama groaznica de ridicol, cand, pana la urma, e complet banal sa fii ridicol; si de aici si tendinta de a merge cu grija prin viata, doar doar oi reusi sa fentezi orice te-ar putea pune intr-o postura jenanta).
    Si el povestea cum a mers cu metroul si inainte de fiecare statie se ridica si spunea tare ce statie urmeaza. Iti dai seama ca unii radeam, altii se uitau la el de parca era bolnav, spre ultima statie toata lumea se obisnuise si il ignora total :))

    • culmea, egzact partea asta am reusit si io s-o citesc din carte…si mi s-a parut usor ridicola. adica nu vad cu m-ar ajuta pe mine sa-mi depasesc fricile, un ridicol din asta fals si auto-impus. mno.

      • eu cred ca ajuta, cum ajuta fiecare moment ridicol ne-impus pe care il traversezi cu demnitate si indiferenta :)))
        Iti dai seama ca nu trebuie sa iei totul asa in serios, pe tine, viata, pe ceilalti, si apoi tratezi viata mai relaxat

  3. am impresia ca nicio relaxare nu dureaza, in schimb nelinistile raman, sau devin mai multe si mai agresive!
    ps. dati-mi vin… si o friptura de porc :)))

    • si o sa pui pamantul in miscare? 😛

      • daca nu pamantul, macar inima! :))) „I’m still alive,… do I deserve to be?” cum zice Eddie.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: