Publicat de: ultimulunicorn | Aprilie 21, 2016

Joi

Ce e cu noi? unde ne grabim?

nici macar nu mai vorbim in fraze… am scurtat totul – hainele, cuvintele, asteptarile, am scurtat pauzele si relatiile – si le-am inghesuit pe toate in vietile astea pe care le vrem mai lungi, sau macar unii dintre noi le vor. Lungi.

Vietile ajung sa semene cu niste depozite pline de lucruri folosite, de care nu ne induram sa ne despartim. Asta imi aminteste de Sheldon Cooper… si depozitul lui. Cam asa.

eu ma grabesc spre vineri – ca apoi sa ma bucur cand e sambata… si sa ajung iar luni sa visez la joi. Nici nu mai am curaj sa visez la NOI pentru ca , nu-i asa?, asta e un vis de duminica!JeremyMann_05

Anunțuri

Responses

  1. Viața este un TOT ce nu trevuie să fie fragmentat în zile, luni sau ani…iar realitatea întrece orice imaginație. de aceea trebuie trăită, nu imaginată și nici visată…

    • eu o iau asa cum vine – cu portia, cu ora, cu ziua… in doze mici ca pe esentele tari.
      realitatea nu prea imi place, pe alocuri prefer sa mi-o imaginez.
      „we live in our minds anyway”, right?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: