Publicat de: ultimulunicorn | martie 3, 2016

Teatru imaginar

Am vrut sa te sun – doar ca sa vad daca mai vorbesti cu mine… si apoi mi te imaginam cum pe tonul tau mandru si usor ironic, dar vesel – m-ai fi intrebat: „Si despre ce vrei tu sa vorbim?”. Si eu imi dadeam seama ca ai fi avut dreptate, si taceam…

Despre ce mai puteam vorbi acum?

Uite asa imi rezolv eu dilemele existentiale. Inlocuindu-le cu scenarii fictive.

Bun schimb, nu crezi?

Reclame

Responses

  1. as fi prima care apreciază asta dar nu am cont de wordpress 🙂

    • =))) multumesc !

      acum stau si ma intreb: mai egzact – CE apreciezi? scrierea? sau realitatea din spatele ei?

  2. te apreciez pe tine, mi se pare ca esti curajoasa cum iti accepti starile si dorintele, cum gasesti uneori resurse sa faci altfel decat iti doresti si ar fi la indemana (dar banuiesti ca nu va avea efectul scontat)

    • ti se pare.
      eu incep sa cred ca e doar lasitate din partea mea.
      dar daca da bine :))) e perfect!

      • lasitate ca nu suni si sa vezi ce se intampla? sau in ce sens?

        vorba aia, sunt lasitati si lasitati :)))
        unele lasitati au rolul sa te protejeze, deci sunt de preferat.

        zic si eu :))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: