Publicat de: ultimulunicorn | Decembrie 4, 2015

Varsta senectutii

Tot cu mine incep, evident. Am mai spus eu pe bloguri si pe langa ele ca de cand ma stiu m-am simtit ca un suflet batran… care nu mai are pofta de viata, chef de experiente noi, rabdare cu semenii… din astea. Asa ca am ramas o fiinta solitara, usor salbatica, cinica pe alocuri, resemnata in fata vietii si cumva in stand-by in asteptarea iesirii finale din scena. old batAsa sunt eu by default. Am unele faze, perioade, cand o iau putin razna… atunci cand ma indragostesc. Asta nu mi s-a mai intamplat de o vreme… dar tin minte ca atunci cand ma apuca vad altfel lucrurile. In ceata. Ma concentrez pe senzatii – fluturii din stomac si tobele din inima si nu ma mai atac cu alte filozofii inalte, cu lipsa de sens sau logica, cu mersul Universului… in momentele alea de indragostire Universul poate sa crape din partea mea, si nu i-as duce lipsa ( e aberant ce zic dar incerc sa traduc o senzatie aberanta aici, aia cand in afara de voi doi – restul duca-se, cui ii mai pasa!!!). Pe urma vine trezirea =)) care nu e intotdeauna vesela, dar merita traita la maxim. E ca si cum gravitatia fusese suspendata si pluteai, si deodata te izbeste! in stomac. tot acolo incepe si dez-dragostirea =))) si te pune la locul tau – pe pamant! Eu am talentul / darul/ capacitatea minunata de a trece relativ repede si fara prea multa suferinta peste fazele neplacute ale dez-dragostirii. Cred ca si din cauza faptului ca fiind berbec, sunt dotata cu o cantitate generoasa de egoism/egocentrism… dragoste de sine exagerata, care nu ma lasa neam sa-mi fac io mie rau pentru altcineva. E bine! Tot din cauza asta nu am putut niciodata intelege iubirile alea disperate care sfarsesc in gesturi extreme. adica daca au existat cu adevarat Romeo si Julieta au fost doi idioti! Asta cred eu.

Ma apropii treptat de varsta senectutii… asta e relativa banuiesc pt fiecare, nu poti da o regula generala ca batranetea incepe la 70. Eu la 38 ma simt deja acolo… si nu ma fandosesc nici nu astept incurajari cum ca mai am mult si bine pana la batranete.

Azi a incetat din viata Scott Weiland, cu 10 ani mai in varsta decat mine… 48 de ani nu e o varsta rea sa iesi definitiv din scena. Multi ar zice altfel, mie insa mi se pare perfect! Inainte sa te ajunga regretele… inainte sa te rapuna neputintele. Si a murit in somn!!! Asta e genial. Consider ca e un semn ca a fost iertat si iubit de Univers pentru toata muzica pe care ne-a dat-o! ❤

Moartea vine ca un cavaler negru care ne scapa din noi insine… Pana nu e prea greu sa mai induram rusinea noastra in fata luminii albe a zilei de maine. 😛

Anunțuri

Responses

  1. Ca a murit in somn mi-a amintit de asta

    Bai, mi se pare groaznic de timpuriu sa mori la 48 de ani, ce naiba. Ma rog, eu cunosc oameni care sunt departe de a fi neputinciosi si la 60 de ani, cum sunt si oameni plini de regrete de la 20.
    Eu personal vreau sa traiesc mult si sa castig premiul nobel, ca sa fie clar :)))

  2. trebuie neaparat sa traiesti mult ca sa iei premiul nobel?? adica exista o limita de varsta ceva? 😛
    eu iti doresc sa ai o viata lunga si plina si incununata de succesuri si de premiul nobel.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: