Publicat de: ultimulunicorn | Aprilie 21, 2015

Crampeie

Trecand pe langa mine fata ii spunea femeii :”si incepuse sa zica – Doaaamna asistenta, sunteti foarte frumoasa!” vorbind despre tata, sau bunic… care probabil era internat in spital – ca intr-acolo mergeau in timp ce eu plecam.

si nu stiu de ce automat imi vin in cap franturi de conversatii avute sau auzite, recente sau de mult petrecute, si mai ales pauza aia din liceu, in toaleta fetelor din aripa veche a cladirii, cu ferestrele inalte si care dadeau inspre terenul de sport marginit de castani batrani… toaleta in care am chiulit deseori stand catarati pe cate un pervaz, inconjurati de oglinzi si filozofand ca niste adevarati ce ne credeam. Tot in decorul ala am petrecut si cele mai urate minute cand Oana Baciu m-a facut sa ma simt oribil, si nu am putut uita nici acum dupa 20 de ani…

Eram intr-a 9-a, abia incepeam sa ne cunoastem si sa ne dam seama pe ce lume suntem, bine unii mai mult decat altii erau bine infipti in realitate si in sistem. Oana cu parintii ei profesori universitari si cariera prestabilita probabil inca de cand invata sa mearga (acum sunt rea, da) nu avea angoase de genul, ea nici nu chiulea, nici nu filozofa in toaleta, sensul vietii pt ea nu avea nicio taina! pfff. Pauza, la toaleta, cred ca eram doar noi doua… si ii spuneam ceva, habar n-am ce, dar i-am spus: „Fata, …”

Pe un tot gacial care m-a strivit: „Numele meu e Oana, nu „fata”, asa ca te rog frumos.”

Nu m-am simtit in viata mea mai prost ca in clipele care au urmat. M-am simtit inadecvata cu locul, cu liceul, cu destinul pe care credeam ca mi-l desenez acolo… eram o intrusa. Venita dintr-un cartier marginas al capitalei, de unde batea vantul de la Ciorogarla (cum glumea profu’ de mate din generala deseori… cand ne considera tarani. :)))

Si e f adevarat ca oamenii pot uita ce le-ai spus, ce le-ai facut… dar niciodata cum i-ai facut sa se simta. Mda.

Anunțuri

Responses

  1. desi nu am in comun cu Oana Baciu (:)) am uitat ca sunt pe blogul tau si nu pe postul national si am tresarit ca i-ai dat numele intreg :D) nici parintii profesori universitari, nici siguranta, nici viitorul pus la punct … dar nu stiu de ce mi-am amintit de faptul ca, printre putinele sfaturi pe care mi le-a dat mama vreodata erau ca trebuie sa invat barbatii sa ma respecte :)) sa nu vorbeasca urat in fata mea, sa se scuze daca injura si alte balamucuri
    si imi amintesc ca o vreme (pana sa ma prind ca nu eram deloc „de gasca” si ca voi ramane mereu neudata de ..sarbatoarea aia cu apa, cum d-zeu se numea?.., lipsita de martisoare si de scrisori de ziua indragostilor, si mai ales nepupata – pana la tragica varsta de 17 ani :))) ) chiar le-o taiam baietilor care scapau vreun p**a mea sau ceva asemanator, afisand un aer arogant desi mi-as fi dorit mai degraba sa fiu prietenoasa.

    si ce vreau sa zic cu comentariul asta prelung?
    Nici un copil de clasa a 9-a nu e sigur pe el, indiferent cum se vedea de la voi de acolo de pe pervazul geamului. Doar ca nesigurantele ei erau diferite de ale voastre si modalitatea ei de a se descurca cu ele era alta.

    Iart-o 🙂

    • 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: