Publicat de: ultimulunicorn | Februarie 20, 2015

Du-ma la biserica

Take me to church – Hozier

„My lover’s got humour
She’s the giggle at a funeral
Knows everybody’s disapproval
I should’ve worshipped her sooner

‘We were born sick, ‘ you heard them say it

My Church offers no absolutes
She tells me, ‘Worship in the bedroom.’
The only heaven I’ll be sent to
Is when I’m alone with you

Take me to church
I’ll worship like a dog at the shrine of your lies
I’ll tell you my sins and you can sharpen your knife
Offer me that deathless death
Good God, let me give you my life”

Acesta este pretextul articolului de azi… care nu are substanta ci doar prestanta 😛 Aberam, aberam… ar trebui sa fie pacat de moarte sa te folosesti de cuvinte in felul asta. si probabil ca este pacat. ma impiedica asta pe mine? nu prea.

Sunt nedusa la biserica – clar. desi… mamaia Dumnezeu s-o odihneasca a incercat ea, si ma ducea la impartasanie si sa trec pe sub masa si toate cele, evident cand eram mica. Nu m-am simtit niciodata bine in biserica. prea multe babe si fete triste, si mirosul de lumanari ca de moarte… si ziduri afumate si lipsa luminii. deci nu.

Nici macar nu m-am visat mireasa… decat poate in varianta din capul meu a Cenusaresei, unde eu eram ea si pana la final ajungeam cu printul la altar =))) intr-o alta viata, care era copilaria mea. altfel nu. nu mi se pare o conditie pentru fericire in casnicie, poate doar pentru mantuire – dar deja e alta treaba. Si pe urma am si contra-exemple in familie care sa imi sustina mie aberatia ca nu e musai sa te duca la biserica. Uite mamaia si Papicu – s-au iubit o viata intreaga, cu bune cu rele, de cand se stiau ei de pe Fundatura… si nu a fost sa fie sa faca slujba religioasa. Dar casnicie ca a lor eu nu mai stiu. Mama care a facut nunta cu tata, bine ca eu deja eram prezenta la nunta… in scutece dar eram, dar a fost iubire, a fost biserica… si apoi a fost divort pana sa apara si frati-miu. Ce rezulta de aici? mai nimic, dar explica de ce eu nu cred nici in biserica nici in casatorie, cu popa sau fara popa.

Tot ce ma justifica pe mine si apucaturile mele e bine venit.

Nu pretind ca am inteles despre ce e vorba  in cantec… eu zic ca dragoste mai presus de reguli si biserici. dar cantecul in sine parca rupe din mine, si ma doare si imi vine sa iubesc cu furie chiar si pe cine nu mi-e bine.

Iubirea justifica aproape tot, dar sa fie iubire, nu doar o impresie ca ar fi… mai greu aici – pentru ca uneori vreau sa cred asa de tare, ca ma orbeste. Nah… o fi loc in rai si pt indusi in eroare ca mine. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: