egzista o explicatie

motto: „you must be good-looking ‘cause you’re so hard to see…”

Si cu cat te vedeam mai rar, cu atat imi faceam eu mie o defavoare – prin faptul ca iti estompasem toate defectele, si prin ceata amintirii aduceai a Adonis, cand in realitate erai un biet Adam si nici macar unul dintre cei mai reusiti. hm. Autosugestia era de vina.

Distanta, timpul, toate faceau ca relele sa se spele, si pana si neajunsurile sa capete o aura mistica, a ceva inefabil dar in mod sigur pretios. Minciunile pareau de la distanta povesti nemuritoare, rautatile se transformau in neintelegeri… cruzimile erau catalogate drept Dosare XXX.

Cat de departe mergem cu mintirea de sine din teama de monotonie?