Viata in versuri verzi

verzi… adica crude, necoapte… copilaresti. 🙂

am facut si eu poezii la viata mea, e ceva ca un joc in a alege cuvinte care se potrivesc si mai transmit si o idee frumoasa luate impreuna, recunosc. dar chiar si asa, eu in fundul sufletului meu – numai poet nu sunt.

daca nici eminescu nu m-a impresionat pe mine… am spus totul.

dar, din cand in cand – vine o vreme, o stare, un simtamant ;))) si te apuca pofta de potrivit cuvinte, asa ca o activitate recreativa. Nu o sa postez acum nicio incercare recenta, suficient ca am recunoscut ca inca mai fac din astea 😛 e bine pentru suflet, cred.

Purifica ceva pe acolo 😉

In ultima vreme viata a capatat nuante cenusii, mai mult decat poate inima mea duce. de acolo nevoia de a da un refresh la paleta coloristica a existentei mondene. Ramane de vazut cat o sa pot salva din culoarea originala… care era oricum putin palida. Facem ce putem cu materialul clentului, nu? :)))

ps. Observ ca orice as spune o dau pe glume ieftine. Una din doua – asta ori ma salveaza ori denota superficialitatea mea incurabila! Hai pa.