Publicat de: ultimulunicorn | Decembrie 17, 2014

mai multa tinuta, va rog

„- mai multa tinuta, va rog. toata lumea va calca in picioare. Dati-va aere! Compuneti-va un personaj! …

– Sa placi este greu si iluzoriu. Iluzoriu pentru ca arareori suntem pe placul celorlalti prin ceea ce nadajduiam. Apoi vine o zi cand incetam sa le mai fim pe plac; e aproape fatal.

Sa displaci nu cere multa pierdere de timp, este un lucru sigur si de care te poti folosi multa vreme; rareori se intampla sa mai incerci sa placi dupa ce nu ai placut. … Nu exista niciun motiv pentru a cauta sa castigi simpatia celorlalti.”

Henry  de Montherlant – Cazul Exupère

Am citit randurile astea si am ridicat o spranceana. Spranceana dreapta. Am avut o clipa senzatia incomoda ca cineva ma cunoaste si imi vorbeste prin intermediul lor. Par niste ganduri pertinente, pe care le-as putea avea chiar si eu intr-una din zilele mele mai putin bune.

Si totusi…

Cum sa nu cauti sa placi, cum sa nu vrei sa fii indragit?!? / de iubire n-am curaj sa vorbesc o vreme. Hm, am zambit. Pentru o clipa mi s-a parut ca cineva ma cunoaste… acum zambesc pentru ca uite! Nu ma cunosc nici macar eu.

Inca ma mai pot surprinde. 🙂

Anunțuri

Responses

  1. ah, cat mi-a placut asta

    „Sa displaci nu cere multa pierdere de timp”

    Nu am inteles dc partea din final se refera la cazurile in care nu ai placut la inceput (perfect corect) sau in general.
    dc se refera in general, intr-adevar, „Cum sa nu cauti sa placi, cum sa nu vrei sa fii indragit?!?”, ca toti cautam. dar omul (si nu e singurul care constata asta) are dreptate: cand placi celalalt te place pentru o iluzie, pentru un personaj, pentru ce ai creat tu sau ce a pus el de la el.
    Niciodata, de ce sa nu fim sinceri, cei care ne plac nu ne vad pe noi cu adevarat.
    Si avem atunci cele 2 optiuni ce reies de mai sus: sa ne dorim sa fim placuti, si adica ceilalti sa n-aiba habar de ce suntem, sau sa acceptam sa fim dispretuiti etc, pentru ceva ce CHIAR suntem, pentru o farama mica de noi, de adevar, de autentic?

    • da, mare adevar graiesti.
      si inca nu stiu ce sa raspund. desi actionez ca si cum adevarul ar conta mai mult, si nu vreau sa plac pt o iluzie… mai si trisez uneori 😛
      macar un timp. pana vad ca nu mai pot sa falsez si imi arat arama.
      e eliberator, dar dupa ce ramai singur… e al naibii de trist.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: