monologuri plouate

sunt mai dispusa intr-o zi ca asta sa imi ingadui gandurile sa se murdareasca si sa ma las prada tristetii sau macar nostalgiei. din nevoia de a ma asorta cu vremea. imi place ca lucrurile sa fie asortate, chiar daca din asta nu imi iese niciun castig. e doar o aparenta ordine in lucruri, ceva care sa imi calmeze nervii de toamna, sau de joi.

deci vremea e rea/umeda, lasam gandurile sa fie si ele reci si umede. in schimb bag multa cafea si ciocolata.

nu-mi raspunde la sms-uri!

„ei si ce”- zice o voce.

„isi bate joc de tine”-zice alta.

ba e aceeasi voce!!! zic eu.

mai conteaza?!? … zicem toate.

oare maine o sa fie soare?