pentru ca ma preocupa, iar daca ma preocupa e clar ca inca nu a dat peste mine si nici la indemana nu-mi este. uneori mi se pare ca in timp ce altii sunt predispusi la ea – sau cel putin par, eu imi caut singura nod in papura si-mi zic ca poate n-o merit!
imi povestea de concediul lui, eu ma plangeam de planurile mele esuate si deodata ma intreaba: „ce te-ar face pe tine fericita?”… asa – hodoronc-tronc! fara preaviz fara nimic.
mi-am dat seama ca sunt incapabila sa raspund… ma gandeam la atatea lucruri care mi-ar trebui ca sa fiu fericita incat nu am fost in stare sa numesc un singur lucru. asta aste o problema! fericirea nu ar trebui sa fie atat de greu de imaginat si nici sa depinda de atat de multe lucruri…
asta ar fi in mod sigur unul din lucrurile care m-ar face fericita… o bucatica de vreme. ce era asa greu?
nu cre ca fericirea face parte din chestiile pe care le poti gasi direct. e un byproduct al cursei dupa altceva, un reziduu al altor cautari. privita direct dispare.
By: strelnikov on august 3, 2009
at 2:29 am
si totusi… exista cateva opriri in cursa asta dupa altceva. oaze de fericire in desertul de inutilitati, unde te opresti si iei o gura doar ca sa nu uiti dupa ce alergi.
eu asa cred.
By: ultimulunicorn on august 3, 2009
at 5:54 am
sa nu cerem prea mult, inorogule ca s-ar putea sa primim.
si, te-ai intrebat vreodata, ce ne-am face cu prea multa fericire?
By: rebelu on august 3, 2009
at 7:34 am
in nici un caz nu cer prea mult!
a murit cineva de prea multa fericire si eu nu stiu?
cel mult poti sa o iei putin razna 😀
si ce-i rau in asta?
By: ultimulunicorn on august 3, 2009
at 7:44 am